În prealabil postat de Noesisaa

Bun, abstinenta la calugari. Si cu ce ma ajuta pe mine, care nu vreau sa merg la manastire fiindca nu cred ca am nici un fel de vocatie pentru manastire. Deci, care e rostul pana la urma?

Adica nu, vad rostul, dar ce vreau sa spun este ca, tot citind chestiile astea despre calugari si viata lor uitam ca noi, cei din afara, avem cu totul alta viata, alte provocari, si alte modalitati de a razbi din tentatie. Si asa se ajunge la epocala expresia de mai cateva pagini in urma cum ca placerea te trimite in iad.
Sigur, noua ni se cere sa fim casti in concordanta cu starea noastra, casatoriti sau nu. Care este o alta nuanta de castitate decat cea calugareasca. De exemplu, cei care nu suntem calugari nu inseamna ca avem obligatia sa stam cu ochii in pamant tot timpul, Doamne-Doamne poate ne ia ispita. Ca asa nu iti vezi nici viitorul sot/sotie. SIgur, totul in limitele castitatii. Pe cand un calugar care nu are nicicum perspectiva casatoriei ar trebui sa aiba o cu totul atitudine.
Asta vroiam sa spun, ca unii idealizeaza calugaria, sau un fel de castitate calugareasca care nu prea are legatura cu cei de dincoace de zidurile manastirii.