Eu cred ca e suficient sa respecti "poruncile". Mi se pare prea dur cuvantul asta si de aceea l-am pus in ghilimele, pentru ca Dumnezeu ne-a facut cu liber arbitru.
Totusi, din prima, fara mijlocitori, mi se pare greu de ajuns. Adica tot e nevoie de cineva, sa constientizezi ceea ce nu trebuia sa faci.
Poate bat campii acum, dar mi-am adus aminte. Un coleg ateu mi-a spus ca nu exista Dumnezeu. Mi-a "demonstrat" in felul lui: eram la scoala; mi-a zis: "Vezi cana asta?", nu era nici o cana si i-am raspuns ca nu. El mi-a replicat ca asa cum nu exista cana, nu exista nici Dumnezeu. E doar o inchipuire. Pe moment am ramas blocata, nu am stiut ce sa-i raspund. Un argument logic si coerent nu puteam gasi. Apoi am mai meditat putin si mi-am dat seama unde greseste. Nici Africa nu am vazut-o niciodata multi dintre noi, dar stim ca exista pentru ca au vazut-o altii si au reprezentat-o pe o harta. Oare de ce cu Dumnezeu nu putem accepta acelasi lucru? Nu stiu ce acid nu l-am vazut, nu l-am mirosit, nu l-am pipait sau gustat vreodata sa vedem ce efecte are, dar ii credem pe altii care au facut-o. De ce cu "poruncile" lui Dumnezeu, atat de bine explicate, nu facem la fel? Pentru mine e un mister. Iar daca vrem sa pozam in oameni de stiinta obiectivi, ar trebui doar sa afirmam ca nu stim daca exista sau nu Dumnezeu: nu avem argumente stiintifice nici pro nici contra.
O parere personala, cred ca s-ar gasi destule argumente pro daca s-ar cauta, dar e o alta poveste.
Si pentru ca se vorbea de faptul ca exista o singura cale, cred ca da: nu pot fi mai multe, doar modul de a o gasi depinde de fiecare, pentru ca toti suntem diferiti. Unii au o anumita slabiciune, altii o au ca virtute acea slabiciune. Dar rezultatele si vointa trebuie sa fie aceleasi. E evident ca nu se poate ca in acelasi timp sa fie adevarat si budismul si islamismul si religia mozaica. Fiecare au un sambure de adevar, dar adevarul complet inca nu stim unde este. Eu cred ca e in crestinism, totusi, cum am spus mai sus, nu pot demonstra cu argumente stiintifice. Si nu e o contradictie Dumnezeu-stiinta, el e cel care a facut totul prin legi, dar pentru ce era sa se descopere din prima? Numai asa, cautandu-L, capatam mai multa experienta si devenim mai puternici: cautand in jur si alegand ceea ce trebuie.
Iar cu ce zi celebram, sambata sau duminica, nu stiu, dar mi se pare pueril. Decat sa ne certam pe astfel de teme, mai bine am dezbate lucruri cu adevarat serioase: ne pierdem timpul. Macar sa ne vedem mai intai propriile greseli si abia apoi sa intram in discutii de amanunte.
|