Citat:
În prealabil postat de hanico
Practica mai exista si azi, din pacate la penticostali, dar cred ca este vorba de o inselare diavoleasca. Daca ar fi limbi ingeresti cred ca s-ar intelege unul cu altul,dar dupa cite am auzit eu nu prea se inteleg. Doamne ajuta!
|
Partea proasta e ca nici nu incep sa se inteleaga la un moment dat, pentru ca cica postesc si se roaga atat de mult incat primesc darul...dar oare daca sunt atat de daruiti, de ce nu ii binecuvinteaza Dumnezeu si cu talmacirea, asa cum sfatuieste Sf.Ap.Pavel sa se roage, pentru a o dobandi?
De asemenea nu spun nimic despre faptul ca poti dori sa vorbesti cuvinte intelese de cei din sala, decat 1000 de cuvinte fara inteles, asemanate cu vorbirea in vant de catre Sf. Ap. Pavel...de ce?...pentru ca ei nu vor asta, sau nu pot, oare de ce?
Talmaciul sare repede, sa nu cumva sa ajunga sa para suspect chiar si pentru comunitate...si astfel vorbirea in vant (poate numai a unora), e transformata cu dibacie in "cu inteles", dar de la Dumnezeu, rugaciune...etc.!
Eu as fi curioasa daca exista cazuri in care unii indivizi sunt lasati sa vorbeasca asa aiurea, si sa nu sara talmaciul, sa ii dea vreun inteles la indeamana, de altfel?