Citat:
În prealabil postat de AlinB
|
Vai, dupa cele citite...m-au inspaimantat realmente cele scrise despre importanta Papei, si cred ca nu poate fi adevarat...nu am citit niciodata pana acum chiar intreaga pledoaria pentru importanta Papei, si nu imi vine a crede ca poate fi considerat infailibil, si ca cineva i se poate adresa cum i se adreseaza Domnului...e ceva incredibil cu adevarat!
"Un privilegiu absurd, ieșit din comun, pe care nici idolatrii cei mai învederați nu și-l puteau închipui.
Este infailibil de drept divin, potrivit definiției dogmatice a Conciliului Vatican I din anul 1870. De atunci încoace, acestuia omenirea îi e datoare să i se adreseze cu cuvintele adresate Domnului: „Tu ai cuvintele vieții veșnice”. De aici încolo nu mai e nevoie de Duhul Sfânt ca să călăuzească Biserica „la tot adevărul”.
Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură, nici de Sfânta Tradiție, căci de acum este un dumnezeu pe pământ, având puterea de a cataloga ca netrebnice și înșelătoare învățăturile Dumnezeului Ceresc.
În virtutea acestei infailibilități, Papa este singurul dreptar al credinței și
poate afirma și susține, chiar și contrar învățăturii Bisericii, noi dogme, pe care credincioșii sunt datori să le primească pentru a nu-și pierde mântuirea. „Depinde doar de voința și dispoziția lui ca un lucru pe care îl vrea (Papa) să fie considerat sfânt sau sfințit în toată Biserica”, iar edictele lui epistolare trebuiesc luate în considerație și crezute, cerând aceeași supunere ca niște „epistole canonice”.
Din moment ce
Papa este infailibil
, trebuie ascultat orbește.
Cardinalul Bellarmine, proclamat „sfânt” de către Biserica Catolică, zice următoarele într-un mod foarte firesc: „Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul și interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea și vătămătoare”."
