nu nu nu si iarasi nu! nu nu nu uraste Dumnezeu! sa nu fie! e vorba de altceva.. faptul ca unii se chinuie in iad sau ca un altul poate vedea ca manioasa fata lui Dumnezeu este pentru ca asa -i pare celui stramb la minte si la inima, cocosat de pacate fiind toate le vede si le percepe intunecat si stramb.. bunaoara iubirea lui Dumnezeu pentru cei din rai este aceiasi cu cea pentru cei din iad..dar pe pacatos il arde iubirea Sa caci este foc mistuitor Dumnezeu vezi deuteronom..aceiasi voce sfantul o va percepe ca blandete iar pacatosul o va auzi ca pe un blestem vorbindu-i..io am avut candva o "experienta" duhovniceasca in care am simtit ce simte Dumnezeu pentru noi cateva secunde numai.. stiu ca nu a fost intensitatea maxima caci as fi murit dar e atat de bucuros de noi.. mai mult ne iubeste pe noi decat se iubeste pe El..de fapt nu este nico virgula de atata iubire intre El si noi.. nu suntem straini de El sau vreo ceva intre noi si El.. El e noi.. o sa vedeti.. nu se poate explica.. nuL vom vedea la nivelul unui alt sine ci El sau eu e tot una.. asa de stransi ne-a facut.. o sa vedeti si o sa va bucurati... . ar muri la infinit pentru noi... numai noi sa-l vrem.. sa-L vrem in uimire! ca unii mici pe Cel mare..cei din iad si ei il poftesc da nu stiu sa se faca mici .. sunt mandri si se apropie de El cu indrazneala mandrului si sunt arsi la infinit si mai tare vor acum sa scape ca-si iubesc pielea si mai tare se frig.. e o intreaga teologie aici..