Citat:
În prealabil postat de coralina
In timp ce cautam alte lucruri pe Internet, am dat peste acest concept, al vietii traite fara bani (la modul voluntar, nu ca urmare a crizei, somajului, etc.).
Iata cateva exemple de oameni care au renuntat la bani:
http://www.livingwithoutmoney.tv/
http://www.guardian.co.uk/environmen...-without-money
http://www.youtube.com/watch?v=PDSCxtY11dA
Mi-au placut foarte mult cuvintele lui Mark Boyle din finalul articolului publicat in "The Guardian" (traducere proprie):
"Ce am invatat din aceasta experienta? Ca nu banii, ci prietenia reprezinta adevaratul element de siguranta in viata. Ca "saracia" Vestului e de natura spirituala. Ca independenta inseamna interdependenta. Si ca lumea te considera extremist daca nu ai acasa o plasma TV." |
N-am inteles sensul. Sa renunti la bani cand ii ai. Ah, poti face ceva c aritativ cu ei, ajuta pe altii aflati in nevoie. Dar ca sa traiesti tu insuti, asa ca moft (inteleg ca este in aceste cazuri) fara bani?
A trai cu lipsuri, fara bani, este greu, trist, este o grija cotidiana. In ziua de azi nu este posibil. Fara bani nu poti trai.
Nu ai casa, ajungi in strada (daca nu ai cu ce plati chirie, intretinere, curent, etc.). Hai ca mancare sau o haina iti mai da unul sau altul.
Nu poti sa inveti, sa citesti, sa ai grija de sufletul si sanatatea ta (ca si in sistemul sanitar iti trebuie bani, in afara de putinul pe care il mai plateste casa).
Nu poti calatori, nu poti mentine calatori. Nu poti nimic. Esti nimic.
Ah, poti alege sa traiesti in modestie, trai decent. Pana si la biserica trebui dat bani.
Sunt nuante si nuante.
Si pe urma: (sa fii nevoit) sa traiesti din mila (si munca) altuia? Este si umilitor...
Ar trebui eradicata saracia. Si nu este de ales, sau dorit. Doamne fereste!