Citat:
În prealabil postat de glykys
Eu nu am mai vazut nicaieri atata dragoste cata este in Biserica.  Mai cu seama in biserica simt cum Dumnezeu ne iubeste pe toti. Afara nu prea simt (ca-s eu nesimtita, nu de alta). Si credinciosii se iubesc unii pe altii. Cantam la liturghie: "Sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim: pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh...." Luam Sf. Impartasanie cu dragoste: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati"...
Ceea ce am remarcat eu ca nu prea exista este dragostea credinciosilor fata de Dumnezeu! Ca mereu ne plangem de El si cartim.  Si daca nu Il iubim pe Dumnezeu, nici pe oameni nu ii iubim, aceste doua tipuri de iubire sunt complementare. |
Omul este de fapt iubirea lui Dumnezeu , El l-a creat din nimic , din pamant , i-a dat suflare de viata-sufletul . Si S-a facut om pentru el . S-a crucificat pentru el si a inviat pentru el . Dator este omul sa raspunda la aceasta chemare de " comuniune " cu Creatorul si Stapanul Sau Cel Vesnic .dragostea lui Dumnezeu nu are margini , ea este plina de mila pentru fiecare din noi pacatosii si plina de iertare , daca ne-o cerem la spovedanie si totodata ne hotaram sa numai gresim . Nimic nu-l egaleaza pe crestinul aflat in permanenta stare de iubire si rugaciune pentru el si semenii sai . Oamenii cu bunul simt , credinciosii si tematorii de Dumnezeu imita iubirea lui Iisus Hristos , a Maicii Domnului si a tuturor Sfintilor . Spunea un Parinte : "Cat vei putea sa te straduiesti sa iubesti , atat de mare vei fi . Vei iubi mult , vei ramane intr-o continua crestere si vei fi mare . Nefacand acest luc vei ramane mic si nesimtitor fata de Harul lui Dumnezeu si iubirea Lui fata de tine " .