[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dragonul este o creatură mitologică de obicei descrisă ca fiind un şarpe mare şi puternic sau o altă reptilă cu abilităţi magice şi spirituale. Creaturi mitologice având câteva sau multe din caracteristicile tipice asociate dragonilor sunt comune în toate mitologiile lumii.
În zoologie, cuvântul dragon este cuprins, singur sau în combinaţii, în denumirea comună a unor specii de animale actuale: viermi (dragonul, numit şi vierme de Guinea sau filarie de Medina), peşti (dragonul de mare, peştele-dragon), reptile (dragonul de Komodo) etc. [COLOR=#444444]Numele "dragon" înseamnă "reptila morţii".[/COLOR][COLOR=red][necesită citare][/COLOR]
Variatele fiinţe care azi poartă numele de dragon probabil că nu au o singură origine, iar semnificaţiile lor sunt foarte diverse. Simbol al vieţii în China, animal protector în Indonezia, păzitor al săbiilor în Japonia, malefic şi viclean în Europa, dragonul se întâlneşte în numeroase mituri şi legende. De obicei, dragonii din est, dragonii chinezeşti sunt fiinţe benefice ce aduc noroc. În mitologiile vestice, ca cea greacă sau cea celtică, dragonul este o încarnare a răului. De asemenea în mitologia persană dragonul este malefic (vezi Zahhak). În mitologiile băştinaşilor americani, dar şi în estul Asiei, ei sunt văzuţi ca forţe primare ale naturii şi ale universului. Sunt asociaţi cu înţelepciunea - sunt mai inteligenţi ca oamenii - şi cu longevitatea. De asemenea, pot avea puteri magice şi supranaturale şi sunt reprezentanţi ai mediului acvatic. Ei personifică apa, fântânile, ploile şi râurile. Unile culturi înzestrează dragonii cu darul vorbirii.
Sunt de obicei înfăţişaţi ca nişte şerpi sau şopârle de dimensiuni mari, uneori împrumutând şi trăsături de pasăre de pradă. Au corpuri alungite, solzoase, clocesc ouă. Dragonii au aproape întotdeauna ochi mari, trăsătură care stă la originea cuvântului "dragon" în multe culturi. Adeseori, dar nu întotdeauna, au aripi şi răsuflare incandescentă.
Dragonii sunt mari colecţionari de comori. Cei care vorbesc sunt amatori de ghicitori. Pentru a le câştiga încrederea trebuie să participi la un concurs de ghicitori. Uneori câştigătorii sunt lăsţi de dragoni călare pe ei în zbor.
În simbolismul medieval, dragonii erau o imagine a apostazei, a trădării şi a perfidiei, dar şi a furiei şi invidiei. Era asociat şi cu calamităţile naturale. Multiplele capete erau simbolul decadenţei şi opresiunii şi chiar al ereziei. Cu toate acestea, unele popoare europene au văzut în dragon un simbol al independenţei, al suveranităţii şi puterii. Dragonul poate însemna şi inteligenţă; doborând un dragon, eroii din basme nu numai că aveau acces la comoara păzită de acesta, dar în plan simbolic însemna că a învins pe cea mai vicleană dintre creaturi. În unele mitologii, în special cea chinezească, dragonul reprezintă şi norocul.
Joseph Campbell, în Puterea mitului, vedea în dragon un simbol al divinităţii şi al transcedentalului, pentru că reprezenta unitatea dintre Cer şi Pământ combinând şarpele (terestru) cu aripile unei păsări sau a unui liliac (celest).

Dragoni asiatici

Dragon chinezesc
Lóng
Lóng este prototipul dragonului chinezesc. Are o formă alungită de şarpe, combinată cu atributele altor animale; de cele mai multe ori nu are aripi, şi deţine patru gheare la fiecare picior (cinci pentru emblema imperială). Ei sunt stăpânii vremii şi a apei şi sunt un simbol al puterii.
Dragon japonez
Ryū
Similar dragonilor din China şi Coreea, cu trei gheare în loc de patru. Ei sunt fiinţe pozitive şi binevoitoare (cu mici excepţii) şi pot îndeplini dorinţe; sunt destul de rari în mitologia japoneză.
Dragon corean
Yong
Un dragon celest, în mare, la fel ca dragonul lóng din China. Ca şi lóng, yong şi alţi dragoni coreeni sunt asociaţi cu apa şi vremea.
yo
Un dragon oceanic fără coarne, uneori identificat cu şarpele marin.
kyo
Un dragon de la munte.
Dragon siberian
Yilbegan
Asemănător cu dragonii turci şi slavi.
Indian Dragon
Vyalee
Văzut de obicei în templele din India de Sud