Doriana, in invatatura noastra, noi credem in ceea ce numim comuniunea sfintilor, care include si o comuniune intre biserica militanta sau luptatoare, cei care suntem inca vii, si biserica biruitoare, cei trecuti la cele vesnice. Sunt multe indemnuri in Sf Scriptura sa ne rugam unii pentru altii, dar si de a face milostenie. In general, chiar intotdeauna, cand dai ceva de pomana, insotesti si cu o mica rugaciune: "Dumnezeu sa o/il ierte/odihneasca/pomeneasca." Pentru noi, cei plecati pe cealalta lume nu sunt morti cu adevarat, sunt la fel de vii ca si cand erau printre noi, si poate in nevoie de rugaciune, la fel cum sunt si cei vii. Daca Dumnezeu asculta sau nu rugaciunile noastre, asta este alta treaba, dar noi nadajduim ca da.
Nu se da "in numele mortului" desi asa se spune in mod gresit. Pana la urma tot noi dam, tot noi ne rugam, nu va considera Dumnezeu ca fapta buna pe care o facem noi aici, este de fapt o fapta buna in contul celui decedat. Dar din nou, speram ca, pentru rugaciunile noastre, prin mijlocirea sfintilor, Dumnezeu sa ne auda si sa aiba mila de cel plecat. Ca unii ortodocsi habar nu au ce fac, ca au impresia ca il imbraca pe sufletul celui mort, sau il hranesc, asta este alta treaba, si nu inseamna ca practica in sine este rea sau eretica.
Si nu, nu toate pomenirile au mult alcool. La noi in familie, de exemplu, nu.
__________________
„Mare ești tu, Doamne, și preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne‑ai creat și neliniștită este inima noastră până sa-si afle odihna in tine.” (Sfântul Augustin).
|