Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Vanitatea nu este un pacat in sine. Vanitatea este o deficienta a personalitatii, o imperfectiune la care trebuie sa lucrezi sa o remediezi pe cat posibil. Pacatul este un act, o fapta bine definita impotriva legii lui Dumnezeu. Deci pacat nu este vanitatea, ci, eventual, faptele impotriva legii lui Dumnezeu pe care vanitatea te impinge sa la faci. Este sa te imbraci frumos pentru slujba de duminica pacat? Hmm. Da, daca in timp ce iti alegi hainele te gandesti pe care sa le alegic a sa fii mai cu mot decat vecina cutare. Si chiar si asa, nu stiu chiar cat de grav este pacatul. Este pacat sa te dai cu parfum? Nu. Dar nici nu te ajuta sa te apropii mai tare de Dumnezeu. Nici nu te indeparteaza. Pur si simplu este parfum, nimic mai mult. Si asa mai departe.
Sigur, Hristos ne cheama la perfectiune, si vanitatea nu face parte din perfectiune. Dar idealul nu cred ca e sa te imbraci intr-un sac de iuta ca sa nu fii vanitos, fiindca vanitatea ramane in suflet. Idealul este sa ajungi sa te simti bine in orice fel de haine, decente bininteles. Si in cele mai modeste si ieftine, dar si in cele mai elegante, care, dupa cum spunea cineva mai sus, se potrivesc pentru o intalnire cu Dumnezeu, fara sa te crezi nici mare traitor, nici diva.
|
Interesanta incercare de explicare si de definire a vanitatii . Pacat ca este doar un sofim . Sursa , cauza vanitatii este nimeni alta decit omniprezenta mindrie, care la rindul ei este cel mai mare pacat din lume. Chiar daca este o stare sau imbraca haine de fapte in pura ei manifestare ea nu este o stare duhovniceasca nici pe departe , ci una de pacat .
Cu toata parerea de rau incercarea de ,,exprimare " este gresita dar atrage f. mult maniera in care un grav pacat este scos naframa scrobita si pus in vehiculare. Totusi pt. a drege busuiocul (si nu pt. ca nu as fi inteles !) intreb in ce carte de teologie ortodoxa (deci oriunde, si dincolo de sfintii parinti) ati intilnit aceasta explicatie si de ce v-a placut asa mult insusinduv-o ?