Atingi niste subiecte controversate fara a prezenta climatul actual si motivele pentru care s-a ajuns aici. Intai se prezinta scena, cadrul istoric, se prezinta firul evenimentelor ce au condus la indepartarea bisericii apusene de dreapta credinta, introducerea unor invataturi necanonice si efectul acestora asupra bisericii ca institutie, situatia actuala, si tot astfel si despre biserica rasariteana.
Dupa ce aflam mai bine cum stam, ne gandim si de aici mai departe ce e de facut.
Si te rog la sfarsit, enumera punctual ideile de "dialog" si de ce noi romanii ortodocsi avem nevoie de acest "dialog ecumenic".
Dar am sa incerc eu sa spicuiesc cateva idei:
- Biserica Ortodoxã crede cu smerenie cã ea este "Biserica una, sfântã, soborniceascã si apostoleascã" a Crezului niceo-constantinopolitan. Cum îi priveste Biserica ortodoxã pe ceilalti crestini ? Care este, din punctul de vedere al teologiei ortodoxe, statutul eclesiologic al celorlati crestini ?
O parte a Bisericii ortodoxe de astãzi respinge orice ecumenism si considerã cã celelale biserici crestine nu au har si taine. Aceastã opinie a fost exprimatã în mai multe declaratii recente: ale monahilor de la Muntele Athos si a Patriarhului Diodor al Ierusalimului, care este episcopul Maicii si Capului Bisericilor din lumea întreagã. Acesti Ortodocsi îi primesc pe eterodocsii convertiti prin botez, considerând nul si neavenit botezul administrat în afara Bisericii.
- Episcopatul iesit din succesiunea apostolicã este esential pentru viata Bisericii. Biserica ortodoxã nu va accepta niciodatã divergentele în ceea ce priveste credinta. Acest acord în credintã este conditia prealabilã pentru refacerea unitãtii crestinilor. A obtine unitatea de organizare cu pretul unui compromis în dogmã ar fi echivalent cu a arunca sâmburele unei alune si a pãstra coaja. În plus, unica bazã pentru unire este plenitudinea credintei, cãci Ortodoxia considerã credinta ca fiind un ansamblu unit si organic.
- Traditia este pentru Ortodocsi un ansamblu nedivizat: toatã viata Bisericii în plenitudinea credintei si a practicii de-a lungul secolelor, inclusiv mariologia si venerarea icoanelor. Divergentele de opinie teologicã sunt însã posibile în unitatea ortodoxã. Nu existã unitate fãrã unitatea de credintã.
- Patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului, împreunã cu episcopii sinoadelor lor, au semnat in 1848 o enciclicã importantã din punct de vedere dogmatic si având o certã autoritate, din moment ce era iesitã dintr-un demers sinodal. Trebuie sã se admitã cã niciunul din punctele de doctrinã pe care patriarhii le reprosau papei si bisericii sale nu a fost încã rezolvat. Cãtre sfârsitul enciclicei, patriarhii fac un apel solemn papei sã se converteascã la Ortodoxie. Punctele reprosate erau: doctrina romanã despre papalitate ca jurisdictie universalã si infailibilã, de drept divin; Filioque, dogma romanã a dublei purcederi a Duhului Sfânt; Purgatoriul, ca un loc de satisfactie a dreptãtii divine prin suferinta dupã moarte; maniera incorectã de a administra botezul si euharistia; celibatul fortat al clericilor, si alte puncte de o mai micã importantã. Chiar astãzi, avem uneori impresia cã interlocutorii nostri romano-catolici nu îsi dau bine seama de gravitatea acestor dificultãti si de importanta acestor chestiuni pentru Ortodocsi.
Dacã ideea Papei Paul al VI-lea ar deveni general acceptatã, anume cã nu au fost decât sapte Concilii (Sinoade) Ecumenice, atunci catolicii ar putea sã punã în discutie si Filioque si celelalte puncte de dezacord cu Biserica ortodoxã, fiindcã aceste puncte au fost definite de Concilii posterioare (Lateran IV, Ferrara-Florenta si Trente).
- Cruciadele au lãsat o foarte urâtã amintire în Orient, "Unia" de la Brest-Litovsk în Ucraina, schisma de la Antiohia, în secolul al XVIII-lea, impunerea cu violentã a uniatismului în Transilvania de imperiul austro-ungar, persecutiile Bisericii ortodoxe în Polonia, sub un guvern romano-catolic, între cele douã rãzboaie mondiale, toate au lãsat rãni în memoria popularã. Ce pãcat cã dupã cãderea comunismului bisericile uniate s-au restabilit cu atâta urã împotriva Ortodocsilor ! Violente inadmisibile au fost comise în Ucraina; se ocupã biserici cu forta în România, si o campanie de propagandã mincinoasã si virulentã s-a angajat în cele douã tãri cu privire la Biserica noastrã. În situatia economicã mondialã actualã, sãrãcia acestor tãri este atât de mare încât dolarii veniti din exterior dau autoritãtilor catolice mijloacele visate pentru a construi diferite asezãminte, pentru a oferi burse de studii si pentru a se deda la un prozelitism nerusinat. De exemplu, pentru 80 de familii, biserica romano-catolicã construieste douã biserici-bunker la Iasi, în Moldova, un oras cu o mare majoritate ortodoxã. Peste tot în Ucraina si în România vedem cã propaganda anti-ortodoxã este organizatã si activã. Aceasta face dialogul foarte dificil la nivel local si international.
Ca sperantã pentru viitor, il citez pe Î.P.S. Antonie (Plãmãdealã), Mitropolitul Transilvaniei: "Pentru a rezolva problema cu catolicii, trebuie sã ne asezãm împreunã la masã si sã examinãm istoria, an cu an, Sinod cu Sinod, canon cu canon. Dacã vom remarca cã am schimbat ceva, atunci trebuie sã ne corectãm; dacã se va dovedi cã ei sunt cei care au schimbat, atunci ei trebuie sã accepte restabilirea credintei si a disciplinei celei vechi".
igumen André
Toulouse, 1996
http://www.nistea.com/ecumenismul.html
Dar sa privim dincolo de "dialogul ecumenic" si sa ne intrebam de ce se insista pe acest dialog?
http://www.sfaturiortodoxe.ro/religiaviitorului2.htm
Liviu