Definitie

Pomana=Dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere.
Sau: a) (în mod) gratuit sau la un preț foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat.
Sau sinonimul la pomana : parastas=Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morți


Foloase:

Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă: „Să nu te îndoieşti deloc că cei morţi se vor folosi duhovniceşte, căci preotul nu se roagă zadarnic fie la Proscomidie, fie la Sfânta Masă, pentru cei adormiţi în Hristos, cu credinţă în Dumnezeu Omul”.
În finalul ecteniei pentru morţi, preotul liturghisitor rosteşte rugăciunea pentru iertarea păcatelor celor adormiţi: „Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe diavolul l-ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale, Însuţi, Doamne, odihneşte şi sufletele adormiţilor robilor Tăi (N), în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea, şi orice greşeală au săvârşit ei cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă-le lor. Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească; numai Tu singur eşti fără de păcat; dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău este adevărul”, întrucât Hristos este „învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor robi.”
Preotul cere odihnă, întru veşnică pomenire pentru adormiţi de la Stăpânul mult-îndurat Hristos, rugându-L să treacă cu vederea orice au greşit, ca oameni, în această viaţă: „şi-i iartă lui toate câte a păcătuit cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, dezlegându-l şi de legătura pusă în orice chip asupra lui, cu care el însuşi din mânie sau din altă pricină s-a legat pe sine, sau de la arhiereu, sau de la altcineva a suferit o alunecare ca aceasta, prin invidia şi prin lucrarea diavolului. Binevoieşte, Preabunule şi mult-Îndurate, ca sufletul lui să se aşeze cu sfinţii, care din veac eu bineplăcut Ţie, iar trupul să se dea firii celei zidite de Tine.”
Biserica a rânduit şi slujvâba Litiei pentru morţi, care se săvârşeşte în toate zilele de peste an, seara după Vecernie şi dimineaţa după Utrenie, cu excepţia zilelor de sărbătoare sau a duminicilor în care se cântă polieleu şi doxologie, precum şi a sărbătorilor mari.”

În concluzie, rugăciunile pentru cei adormiţi au fost practicate de Biserică din veacul apostolic, fiind fundamentate biblic şi patristic, fiind conform învăţăturii ortodoxe despre starea provizorie a sufletelor după judecata particulară.
Astfel, rugăciunile pentru cei adormiţi le sunt balsam duhovnicesc, bazându-se pe comuniunea iubirii dintre cei vii şi cei adormiţi, ceea ce stă la temelia înăţăturii şi trăirii creştine.

Totuşi, Biserica nu se roagă pentru cei ce au păcătuit împotriva Duhului Sfânt, cum sunt ereticii, cei nebotezaţi, necredincioşii şi cei ce s-au opus adevărului cu ştiinţă şi voinţă, cei ce s-au sinucis sau cei ce au săvârşit păcate de moarte, căci spune Sfântul Ioan: „Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela( I Ioan 5, 16). Biserica învaţă rugăciuni pentru cei care săvârşit păcate ce pot fi iertate în lumea cealaltă, pe temeiul iubirii veşnice( I Corinteni 13, 3).

Daca ai fi citit postarile mele in special link-ul 24 ai fi aflat cea mai oficiala explicatie.

...caci mai oficiala decat atat nu se poate... din pacate in Constitutia Romaniei nu este trecuta pomana/parastasul...

Dar cred ca ne pierdem vremea de POMANA si tu cu cautarile si eu cu explicatiile...