[HoratiuM]

Tipul este îngrozitor de mediocru, previzibil, plicticos, pe alocuri de-a dreptul idiot şi mereu sofistic şi contradictoriu. I-am citit în bună parte "The God Delusion". E una dintre cele mai bogate colecţii de cretinisme peste care mi-a fost dat să nimeresc. Habar nu are de teologie şi filosofie, dar se amestecă şi îşi dă neavizat, efectiv ignorant, cu părerea - în cel mai bun caz, nu cunoaşte decât Hume, Hobbes şi Locke; n-a pus mâna în viaţa lui pe Platon, Aristotel, Spinoza, Leibniz, Descartes, ce să mai spun de Kant sau Hegel etc. etc.. Enormităţile se ţin lanţ. În materie de epistemologie bâjbâie şi scoate platitudini învăţate pe de rost la şcoala empirismului britanic şi contaminate de lipsa de perspectivă a lui Popper, uneori de irelevanţa idioată a vreunui Konrad Lorenz sau de mediocritatea pompoasă a unui Carl Sagan. Fireşte, cuvântul de ordine este "evidence", adică "empirical evidence". Şi o spune cu atâta emfază încât ai fi în stare să juri că nu a auzit în viaţa lui de "proof" şi de principiul raţiunii suficiente. Ca să nu mai punem la socoteală că empirismul însuşi este una dintre cele mai dogmatice paradigme para-ştiinţifice întrucât este un banal caz de petitio principii.

Ce este cu adevărat înfricoşător este că impostorul ăsta are o incredibilă priză la intelectualul occidental anglo-american. Ceea ce ne spune multe despre nivelul acestui intelectual în genere - care e dezolant. Şi, prin contrast, despre nivelul de cultură al "religioşilor" din societăţile respective - care e catastrofic.

În orice caz, cel avizat nu poate să rămână mult timp uimit. În fapt, aceeaşi şcoală de gândire - empirismul - s-a divizat, la anglo-americani, în religioşi-creaţionişti şi atei-evoluţionişti. Sunt una şi aceeaşi paradigmă. Dar se bat unii cu ceilalţi aproape pe viaţă şi pe moarte, ai zice. Dar se menţin constant, totuşi. Anglo-americanii nu au avut oameni remarcabili decât prin excepţie. Şi pe aceştia, fie nu i-au meritat şi îi celebrează fără să le mai continue tradiţia, fie aceşti oameni remarcabili sunt suficient de mediocri pentru standardele continentale de gândire încât să nu fie luaţi în seamă. Marile genii pe care le-au produs au fost predmoninant literare, nu filosofice sau ştiinţifice (cazul Poe, cazul Shakespeare).

În fine, tabloul e complicat. Am încercat numai să dau câteva hinturi, poate nu cele mai importante sau sugestive despre cum a fost posibil un om ca Dawkins.