Citat:
În prealabil postat de mariamargareta
221. Contradicțiile pucioșești de la “Noul Ierusalim” (II)
7. Pucioșii mereu au urcat culmile duhovniciei, și totuși nu li s-a părut greu:
7bis. Pucioșii mereu nu au urcat culmile duhovniciei, și de aceea nu li s-a părut greu. Dar acum a venit vremea ca să le urce:
8. Omul îi trebuie să fie mare la înțelepciune, căci e mare lipsă de înțelepciune pe pământ:
8bis. Omului nu-i mai trebuie înțelepciune, dacă are ascultare de liderii lui religioși:
9. Omul îi trebuie mare iubire, căci e mare lipsă de iubire pe pământ:
9bis. Omul nu-i mai trebuie nici iubire, dacă are ascultare de liderii lui religioși:
10. “Dumnezeul” Pucios pretinde că a blestemat în lung și-n lat tot ce era întinat:
10bis. “Dumnezeul” Pucios pretinde că nu a blestemat nimic:
11. “Dumnezeul” Pucios îi învață pe ucenicii lui de la Pucioasa să fie pretențioși:
11bis. “Dumnezeul” Pucios îi învață pe ucenicii lui de la Pucioasa să nu fie pretențioși:
Concluzia? Cam tot așa stă treaba și cu acest “Cuvânt” buclucaș de la Pucioasa: “Azi îl vedem, și nu e!”
|
Așa e concluzia, defapt cu mintiuța voastră drăgălașe:
Demonstrați la nesfârșit că:
deși parcă ar fi pe undeva, cu siguranță nu e de găsisit! cu niciunchip, dar ceva tot v-ați găsit voi cu oricechip... nu vă spun ca să nu intru în bucluc... și e plecată la plimbare... la munte sau la mare exact ca ciocolata pitic aia care te face voinic, la munte sau la mare, în orice-mprejurare.
E vorba
de ispisisikăă.