[mishi55]

În prealabil postat de zaharia_2009

Raspunsul la cea de a III-a interventie a ta , privind modul de ,,pocnire a evlaviei cind nu-si are rostul" il gasesti in postarea mea imediat superioara la raspunsul Coralinei .
Ma mir destul de mult (as fi vrut sa formulez altfel aceasta mirare a mea dar voiasc sa intelegeti ca nu urmaresc sa va pun la punct ci ca sunt f. surprins ca nu ati sesizat pina acum o latura tare impostanta a opracticii duhovnicesti) de cea ce spuneti si astfel ma duc cu gindul inevitabil la taina spovedaniei unde multi enoriasi de rind spun cam asa : ,, ei parinte , de, mai fac si eu ca toata lumea , un pic mai mint , mai gresesc pici pe colea ... de, d'astea marunte , ca eu sunt serios(sau cultivat, sau adult,etc ) si nu fac pacate mari !" Si asa se intimpla cind ortodoxii nu au o viata cuminte, asezata, cu frica si cutremul de dumnezeire ci una cu pretentia de preietenie sau tovarasie cu Hristos, fara purtare , vorbire si vietuire tocmai asemenea inaintea unul mult prea mare imparat si nu a unui coleg sau preieten de serviciu. (...)Dar asa traind , in dulcegarii si ignoranta , oamenii ajung batrini nestiind nici macar care si ce sunt pacatele, se marturisesc in virful limbii , isi impreuneaza apoi minile pe piept in semnul sfintei cruci, casca gura si voieste sa-l primeasca pe Hristos in ei crezindu-se aproape sfinti si ,,bucurindu-se mult de asta" . Numai ca firea lui Hristos si poruncile lui nu sunt asa, ceea ce face sa nu credem ca de multe ori Hristos a ramas in noi pt. mult timp : mai ales atunci cind in loc de adevar vedem simbolisme, in loc de virturi stringem duhoare si pacat cind in loc de smerenie cultivam bucuria libertatii absolute , fara frontiere, s.a.m.d.

Deci , doar pacatele sunt colective , mintuirea este individuala; si mai are inca citeva caracteristici dintre care cea mai insemnata este ca este tare grea ! Asa cum am mai spus : fiecare si-o face cu mina sa !

Aşa este, Zaharia, dar nu observi un lucru? De câte ori încerci să aduci mărturie despre Adevăr aşa cum a fost el lăsat, vine câte cineva care consideră că "acelea" s-au demodat, că acum altfel stau lucrurile... Iar dacă cumva îndrăzneşti să stărui în mărturisire, şi stărui în susţinerea fiecărui punct al acesteia, şi susţii că acelea care au fost atunci la fel sunt şi acum, atunci foarte uşor eşti catalogat drept fanatic, extremist, exagerat, rău-voitor, lipsit de dragoste...
Se tot cere o dragoste moleşitoare şi atotcuprinzătoare, precum şi o toleranţă fără limite, (am mai citat o dată pe un mare teolog al nostru care a spus, referitor la toleranţă: "Toleranţă, toleranţă, toleranţă, până o să ne transformăm casa într-o casă de toleranţă!"), fără a se observa că doar erezia poate cere aşa ceva. Dreapta credinţă cere să cercetăm cu atenţie duhurile, să vedem de unde sunt. Erezia se pleacă în faţa păcatelor celorlalţi, cerându-ne să le tolerăm, pe când dreapta credinţă osândeşte păcatul, iubind pe păcătos. Erezia ne cere să îmbrăţişăm totul şi să tolerăm, că, ce, doar nu om fi noi perfecţi!!?
Degeaba încerci să spui adevărul. Cei care se îndoiesc de cuvintele Sfinţilor Părinţi şi le consideră demodate, scoase din uz, păi aceia îşi vor face singuri legile. Şi atunci vor pretinde ca şi alţii să le respecte. În curând, la cererea unor forumişti, va trebui la logare să prezentăm CNP-ul, IP-ul, actul de identitate, fişa fiscală, medicală etc. etc. etc. - şi toate vor fi din dragoste, ce crezi? Toate vor servi la alcătuirea unor pline de iubire situaţii, sondaje, statistici... Pentru că vor fi unii plini de iubire gata să ne încoloneze la îndosarierea electronică, şi asta nu mai pentru siguranţa celorlalţi, ca nu cumva să se strecoare vreun terorist... Şi atunci, primii vizaţi vor fi extremiştii, fanaticii... care, nu-i aşa? sunt terorişti...