[Noesisaa]

Am studiat latina clasica cinci ani din clasa a opta pana in clasa a doisprezecea, cate doua ore pe saptamana.

Dar de intalnit cu latina m-am intalnit prima oara in clasa a cincea. In primul rand tata a gasit la birou la el un carnet plin cu tot felul de proverbe latinesti si l-a adus acasa. Eu am ramas entuziasmata si m-am apucat sa le invat, le scriam pe tot ce gaseam...Apoi doamna profesoara de istorie, predand istoria Imperiului Roman, a insistat si sa invatam cateva fraze, gen "Cartagina esse delenda", "Alea iacta est" si ce inseamna. Mi s-a parut interesant.

In timpul liceului latina chiar era unul dintre cele mai dificile obiecte si care mi-a si adus cele mai mari emotii. Metoda de predare (care cred ca se foloseste si acum, desi am inteles ca nu prea se mai studiaza latina, a fost inlocuita cu spaniola) era cel putin deficitara. Practic invatam latina, si in special gramatica latina, de dragul a de a invata, fara vreun scop anume evident. Ceea ce este groaznic de neatragator pe termen lung. Nu ni se preda mai nimic din importanta culturala a limbii latine, foarte putin despre diferitii autori pe care ii studiam...pur si simplu toceala curata. :D Metoda de evaluare era de asemenea nu din cele mai eficiente. Aveam o profesoara asa, mai dura, care asculta dupa catalog, dupa ultimul absent. Deci cam stiai cand iti vine randul si invatai cand trebuia. Apoi examinarea era doar oarala: practic te chema cu manualul in prima banca, te punea sa citesti o fraza, o traduceai (vorba vine, stiai traducerea pe de rost dinainte), apoi lua cate un cuvant si te intreba: "Ce fel de cuvant este? Si tu spuneai, felul, declinarea, timpul verbal, persoana, depinde ce era. Bun. Apoi: cum ar fi cuvantul asta in dativ, dar acuzativ, dar genitiv plural, subjonctiv, dar....avalansa de intrebari fara timp de gandire. :D Si apoi nota -- niciodata prea mare. :D

Bineinteles, acum, dupa opt ani de la ultima mea clasa de latina, am cam uitat multa din gramatica pe care o stiam. Vocabular nu ni s-a cerut niciodata sa invatam prea mult, puteam folosi dictionarul la traducere. Dar sunt surprinsa de cat totusi inca imi aduc aminte. Saptamana trecuta am fost la o Misa Tridentina (liturghie catolica in stil vechi, pre-Vatican II, total in latina) si am reusit sa inteleg poate 80-90% din ceea ce am citit in misal. Bineinteles ca nu am nici o problema sa inteleg si sa stiu partile obisnuite gen Gloria, Credo, Pater Noster, Agnus Dei, care se canta de obicei in latina duminica la biserica la care merg eu. Problematic mi se pare sa inteleg latina vorbita -- imi e greu sa inteleg, de exemplu cand preotul canta prefata, daca nu o am in fata scrisa. Probabil fiindca niciodata in scoala nu am folosit latina ca pe o limba care poate fi si vorbita, nu doar citita si scrisa. :D

Spunea cineva ca latina este o limba moarta. Sigur, este, cand o inveti la scoala cum am invatat-o eu, de bine de rau, dar fara nici un scop major. Dar este foarte vie cand auzi "Ego te absolvo a peccati tui in nomine Patris...etc" sau "Corpus Domini nostri Iesu Christi custodiat animam tuam in vita aeterna."