În prealabil postat de Florin-Ionut

...insa cred ca existenta diavolului poate fi demonstrata... experimental. :)

Observati ca atunci cand va rugati, exista acele ganduri inevitabile care dau navala peste tine mai devreme sau mai tarziu. Cateodata te si miri de ce-ti poate debita mintea in cateva secunde... Tu vrei sa te concentrezi asupra dialogului cu Dumnezeu si deodata te trezesti ca ba te apuci sa teologhisesti, ba te asalteaza grijile zilei, ba iti vin si ganduri de hula uneori... Si, ciudat, asta se intampla cu precadere atunci cand te rogi. Simti cum o forta rea, care statea latenta in tine, izbucneste. Si atunci, te lupti. Te concentrezi asupra textului sau a ceea ce vrei sa-i spui Domnului si luptele incep. Fulgerator si repetat. Simti ca acele ganduri nu vin de la tine, ci de la o inteligenta care e in razboi cu tine. Uneori iti vine sa razi cu ce ganduri esti atacat... :)) Daca asta mi se intampla mie, atunci cu toata lumea este aproximativ la fel, cred. Si problema poate fi rezolvata simplu si eficient: te rogi mai atent, ignori gandurile ce vin din afara, te concentrezi si, prin harul Duhului, luptele vor fi castigate.

Da Doamne sa castigam si razboiul cu aceste inteligente malefice, care alta putere si alta treaba nu au decat sa se atinga de gandurile noastre.