În prealabil postat de HoratiuM

Şi pentru că tot vorbeam despre ce ştie fiecare şi ce rost are să faci filosofie: dacă ai fi citit introducerea la "Critica Raţiunii Pure", nu mai veneai cu infantilismele acestea empiriste. Acolo ţi se spune foarte clar că trebuie să existe o formă a priori a cunoaşterii căci nu putem dobândi modalitatea noastră de a cunoaşte în mod fundamental prin stricta contingenţă. Undeva, la origini, există o structură transcendentală identificabilă la nivelul sensibilităţii ca intuiţie pură (spaţiu şi timp), iar la nivelul gândirii, ca intelect (cu cele 12 categorii), apercepţie (Egoul) şi imaginaţie transcendentală.

Apoi, acelaşi Kant arată foarte clar că, din punct de vedere CRONOLOGIC, cunoaşterea noastră începe cu experienţa. Dar, din punct de vedere ARHITECTONIC, structural, cunoaşterea este imposibilă fără preexistenţa unor forme pure ale ei.

Dar, mă rog, ăsta e destinul ştiinţei de azi. E condamnată să repete practic toate etapele gândirii din trecut pe care le ignoră.