[HoratiuM]

În prealabil postat de horatiu.miron

Nu vorbeam despre persoane a-religioase, ci despre persoane anti-religioase - diferenta mare. De asemenea, doar pentru ca Eliade a spus ceva, nu inseamna ca asa este. Psihanaliza ar fi fost bine sa moara odata cu Freud si Jung, pentru ca nu are nimic stiintific in ea.

Suprasensibilul, daca exista, intr-adevar, nu are cum sa se coboare in aparatele noastre de masura. La fel se intampla in cazul in care suprasensibilul nu exista. Asta ne lasa in cel mai bun caz intr-o veritabila incertitudine ce poate fi dezbatuta la nesfarsit. Dar restul asertiunilor pe care religiile lumii le fac au nevoie de dovezi, altminteri sunt apa de ploaie si orice om rezonabil are obligatia sa le critice. Vindecarea prin rugaciune sau minunile dumnezeiesti nu sunt totuna cu existenta lui Dumnezeu.

Argumentul ontologic are si el criticii lui, nu e nici pe departe asa solid cum vrei sa-l faci sa para.

Si ca sa termin cu chestiunea dezbaterilor, sunt de acord cu tine intr-o privinta: cei care se implica in ele au tendinta sa repete aceleasi argumente, la care se raspunde de obicei cu aceleasi contra-argumente. Dezbaterile sunt cliseistice, doar ca argumentele sunt din cand in cand imbracate in haine diferite. Asta pentru ca calitatea dezbaterilor (nu cred in cacofonii) este direct proportionala cu inteligenta si pregatirea combatantilor si majoritatea lor sunt organizate pentru public, iar nu pentru avansul filosofiei. Mie mi se pare echitabil: publicul primeste o scurta introducere in argumentele pentru si impotriva existentei lui Dumnezeu, iar cei dornici de mai mult pot oricand sa mearga mai sus, acolo unde lucrurile intra bine de tot pe taramul filosofiei si unde argumentele si contra-argumentele astea sunt demult depasite.

Eu asa il percep pe Dawkins, ca pe un pop-star al ateismului. Asta nu inseamna ca nu exista muzica buna.

Am remarcat şi eu diferenţa dintre a-religios şi anti-religios. Mă întreb numai cum ar putea cineva să fie anti-religios fără să preconizeze, mai devreme sau mai târziu, suprimarea religiozităţii? Or, tocmai asta subliniam: că suprimarea nu va fi niciodată posibilă. Şi aici nu e vorba despre Eliade, Freud, Jung sau Lacan şi cine are dreptate. Ci e vorba despre ceea ce ne structurează în mod (din nou...) fundamental. Despre problema dorinţei şi despre fixaţia ei asupra unui obiect transcendent sau transcendental. Căci, orice ar spune psihologia evoluţionistă şi alte găselniţe de acelaşi fel, pulsiunea genetică este depăşită, dublată şi chiar negată în viaţa umană.

În ce priveşte chestiunea ştiinţificităţii psihanalizei - psihanaliştii înşişi recunosc şi nicidecum pentru a situa psihanaliza într-o stare de inferioritate, că această disciplină nu este ştiinţă în sensul clasic, pozitivist al termenului (modelare matematică + experiment). Dar tocmai asta o face să spună adevăruri despre fiinţa umană (nematematizabilă şi prost experimentalizabilă în laborator) pe care cognitivismul, behaviorismul sau neuro-psihiatria nu le vor putea articula niciodată. Şi de aceea are atât de mare succes şi eficienţă clinică peste tot pe unde se practică (mă refer la psihanaliza freudian-lacaniană, nicidecum la cea a primului Freud pe care o practică IPA).

Acum, în privinţa chestiunii ştiinţificităţii: există ştiinţă determinată, pozitivistă, şi există ştiinţă care se referă la obiecte ce nu pot fi experimentate. Aici revenim la problema filosofiei, la cea a cunoaşterii transcendentale despre care, de pildă, idealismul german spunea că este adevărata cunoaştere, care dă adevărata épistéme. Psihanaliza se apropie, aşadar, de cea de a doua categorie a cunoaşterii, fiind în vecinătate cu filosofia. În ce priveşte ştiinţa pozitivistă, sper că nu trebuie să arăt iarăşi că nu există nici un fel de apodicticitate sau universalitate care să impună ca orice cunoaştere să se supună complet, exclusiv sau fie şi neapărat parţial metodologiei acestei ştiinţe. Am discutat în postarea de mai sus chestiunea empiristă.

În ce priveşte incertitudinile privitoare la suprasensibil - revin cu precizările de mai anţărţ: o bună filosofie poate să tranşeze o bună parte a acestor incertitudini. Nu pe toate, dar pe cele mai importante dintre ele. (O lectură asiduă şi studioasă a primelor capitole ale "Fenomenologiei Spiritului", de pildă, poate da astfel de rezultate - ca hint: prima dovadă a suprasensibilului este conştiinţa care este diferită de naturalitate, fără a fi o substanţă determinată, detectabilă. Motiv pentru care neurologia nu va găsi niciodată sufletul la tomograf.)

Dawkins - foarte bine, să fie pop-star al ateismului. N-are decât. Muzică bună, însă, ascultăm atunci când dincolo de sunete se deschide infinitul. Iar colecţiile de cacofonii, precum cărţile "Noului Ateism", nu aduc nici un fel de armonie care să aducă o atare deschidere. Până şi muzica atonală are mai multă armonie decât lălăielile acestor muzicanţi. Vai de pop-steaua lor!...