Mi se pare ca s-a ajuns departe de la o situatie relativ simpla. Daca pe mama ta, vopsitul parului o face sa se simta mai bine, unde este problema? Nu cred ca se vopseste pentru a atrage priviri asupra ei, o face pentru a se simti mai bine in propria piele; orice schimbare a aspectului(in bine) da oricui o stare de spirit buna. Sunt micile bucurii ale vietii, micile evadari din cotidian. Daca este pacat, pentru ca asa ne-a lasat Dumnezeu, cu parul pe care il avem, atunci pentru un copil ce se naste fara un picior este pacat sa poarte o proteza?(pentru ca Dumnezeu l-a lasat fara picior, fara picior sa fie, nu?). Sau pentru un copil ce se naste cu un semn pe fata, este pacat sa apeleze la chirurgia plastica? Si ca sa dau un exemplu si din viata de zi cu zi, este pacat, deci, sa ne epilam, sa avem grija de corpul nostru, sa folosim creme, sa ne pensam, sa ne facem manechiura si pedichiura, sa folosim un ruj din cand in cand, sa ne imbracam frumos si elegant(cu scopul de a ne simti bine si a fi multumiti de noi insine)?
|