Saorion, deci o mama careia i se naste copilul, sa zicem, hidrocefal, trebuie sa se bucure pentru ca astfel copilul ei(care va fi precum o leguma toata viata, daca nu beneficiaza de tratament) il va simti aproape pe Dumnezeu prin suferinta? Sau sa se gandeasca la faptul ca vinovati de nenorocire pot fi atat ea, sotul ei, parintii, bunicii etc (pana la al saptelea neam, parca)?
Sunt oameni aparent "normal", altfel spus, fara vreo malformatie sau deficiente care sa sufere de mii de ori mai mult decat o persoana cu un handicap, pot si suferinte profunde, ce il pot conduce pe om spre sinucidere chiar(ca sa raportez situatia la ce ai spus, acesti oameni sunt cei care prin suferinte nu au reusit sa il descopere pe Dumnezeu).
Poate un om matur va reusi sa se impace cu difunctiile sale si sa se apropie de Dumnezeu,dar spune-i tu, daca poti, unui copil bolnav de leucemie, ca Dumnezeu spre binele lui i-a dat boala, ca asa este voia Lui. Sau spune-i asta mamei lui.
|