[vsovivi]

În prealabil postat de gibilan

ba menumorut acu stiu cine cam esti ba eu am nimerit in ambuscada care ti-au intins-o alti si in timp ce tu aruncai sageti in cei ce te loveau eu am crezut ca ai treaba si cu mine.am nimerit ca prostu' une nu ni-o fost treaba eu cu tine nam nimic.am crezut ca esti lovit in areapa, pe cum vorbei,da acu am vazut ca a tale-s pusa bine.ba mie mi cam frica findca tot ce am stiut pina acum nu pre bate cu ce zici tu.ma tu cred ca esti un om bun da eu am crezut ca esti narod rau ca nu vorbei numa pasareste da tu sti sa vorbesti si fain si cin zici fain mi tare drag ma.mi-o placut cum ai zis de decebal si menumorut da de traian... no de asta nu imi place ca o fost cotropitoriu si cam un pic cit de bine ateu din antreu derbedeu.or fost tri menumorut litovoi si gelu ailalti doi ce or facut de nu ii pomenesti nu le aveu cu bisarica?. ba tu ai dusmani multi, mari si tari da te cam bati cu iei, bini ca poti bravo tie. eu nu-s ase de tare ca tine da is rau de gura, ma da asta nu-i cam buna nu pre iesa bine intodeuna .ieu cred ca trebuie sa schimb ceva la abecedar ca nu mai tine figura.ba eu nu ma satur cu fie-ce ,as roade ceva tare ce trebuie mestacat mult si marunt sa treaca prin sita ca ni-o cerut al negru sa ne ciarna si de nu trecem pin sita o inbulinam rau tare.pentru on inceput bun ce zici ca tra sa fac cam pe une ii [A]?ca abecedari am.

Păi dragul meu răzeș, tu întrebi de sfat de la cine nu trebuie, păi nu eu mă lupt mă, ci Ăla de sus se luptă din greu, și unde crezi tu că e lupta? Păi dirept în inima mea, și pă la ce crede ea ca fraiera; Crede tot ce o minte mintea, mult o minte, de frică minte și de frică crede minciuni, fiindcă e foarte fricoasă ispisisikaa lui nenia și îmi pasează frica ei mie că mă flatează cu câte o cafea sau cu o amețeală de la câte o „tărie”, și eu ca fraierul, din milă, mă las păcălit de păcăliciul avocat al meu ca să mă mituiască și să mă mântuiască, el, el avocatul dracului, că cică eu aș fi un judecător, un om drept sau un om cinstit sau o victimă și atunci musai să mă internez în sanatoriul desfrânărilor și să imit actorii că ei pooot... și așa mai departe că ei cică au socotit bine.

Păi nu ți-am zis eu că nu-s victima nimănui decât a propriilor mele huliciuni socotite de păcălici la adresa Lui Ăl de sus, că defapt boala mea e că am dor, mare dor, ca să ajung un fricarici ilustruici plin de trufia vieții din pofta oqqqlulhului că cică așa-i moda să fi viceversatic sau viceversatil... plin de șjmecherii, cu fițe de fetițe, cu vicleșug și fente, cu meșteșug și cu frizuri, cu minteres adică, fiindcă minteresul poartă fesul și fesul cere ban după ban ca să fi tot mai baban la satisfacțiuniuni, gros la gușă și cu rât de căpușă, tiran ce prin dispreț se crede măreț.

Deci nu-s victima decât a mea proprie și personală, eu și cu inima mea plină de neghine, dar vezi Doamne se crede vrednic, adică eu e vrednic că socotește, e vrednic că vorbește, e vrednic că judecă, că vede, e vrednic că crede, e vrednic orice ar face, și când doarme el tot vrednic se crede, în oriceîmprejurare, la munte sau la mare el se crede vrednic și voinic deși la inimă e pitic, căci inima îi e tulburată de pofta necurată, deci e vrednic de hulă și păcate fiindcă din inima lui lucruri bune nu poate scoate... nu poate și pace... pace pace între dobitoace, dar nu e pace ci e ceartă contrazicătoare până se lasă o grea pootoareoareoare... deci iată e vrednic de ceartă...

Ce artă? Păi e vorba de artă marțială!

Acuma care e sfatul pe care ți-l dau și ție așa cum mi-l dau și mie:

Păi nu trebuie decât să participi la sufletul Lui Dumnezeu, să trăiești ce trăiește El dar de partea Lui... să te bucuri cu sărmanii care se bucură, să plângi cu sărmanii care plâng și să suferi alături de Dumnezeu văzând cât de greu și smerit își cară Crucea Sa... defapt e Crucea noastră.

Deci nimic mai simplu, să trăiești în bărcuța Lui.




Ca o paranteză:
Mulțumesc pentru vorbele calde, frumoase, dar nu-i nevoie să mă alinți că și așa vedetismul mi se urcă la cap și atât îi trebe să mai și devină îndreptățit...

Așa că fratele meu bun, se cască un deșert mare dacă pe cărarea cea strâmtă tu nu te ții de mână cu Dumnezeu și cu mine pe urma Cuvântului lui Dumnezeu, ca să ieșim noi amândoi, bibilică bibiloi, din invidie și ispismă și răutate... și nu ca să facem fapte contabili-ce-ști ci ca să avem Credință... că altfel ai să te trezești că ai fost și ești în legiunea ienicerilor și spahiilor duhului rău și ai să te întrebi: -Păi pentru ce Domane am ajuns în tabăra dușmanilor, căci te-am slujit, te-am iubit, am vindecat, am vorbit, am scos demonii, am înviat morții, câte n-am făcut pentru tine și toate celelalte... iar răspunsul Domnului va fi simplu:

„-De ce? Păi pentru că nu M-ai crezut pe Mine!”

Și atunci ai să te răstești răcnind, întrebând din nou:

„-Cum spui Doamne că nu Te-am crezut din moment ce am făcut atâtea și atâtea numai și numai pentru Tine?”

Iar Domnul îți va răspunde la fel de simplu:

„-Nu Mie mi le-ai făcut ci ai lucrat fărădelegea la fel ca toți cei ce lucrează fărădelegea căci oridecâte ori...”

Și vei fi nevoit să lași capul în jos mergând împreună cu toți blestemații... căci Cuvântul lui Dumnezeu nu minte niciodată... niciodată, mă auzi dumneata? NICIODATĂ și vei fi conștient cândva de asta... atunci când vei înțelege... cu INIMA... cu Dragostea curată care nu se bucură de strâmbătate și nedreptate ci ea pururea se bucură de Adevăr.

Cam lungă paranteza... deci îți dai seama dumneata că nu suntem altceva decât niște hulitori ai Duhului Sfânt?