Fata draga, iarta-ma, dar cred ca ti s-a pus pata pe baiatul asta, iar iubirea ta pentru el te orbeste cu totul. Asta nu a fost o relatie pe care s-o poti lua atat de in serios. L-ai prins intr-un moment in care sufletul lui era golit de o deceptie, si a crezut pe moment ca se poate refugia in bratele alteia, mai mult pentru consolare...
Din punctul meu de vedere, consider ca tu faci greseala pe care-o fac toate fetele usor disperate: va deschideti total sufletul si lasati sa fie citit ca intr-o carte deschisa. Ori barbatul, oricare-ar fi el, cauta lupta si misterul... (pe langa conversatia inteligenta, simtul umorului, feminitate... etc)
Si-apoi, orice-i vei cere Lui Dumnezeu, nu uita sa-ti amintesti de ceea ce-ti face bine... Stiu multe cazuri in care fata a facut orice sa-si apropie baiatul iubit, inclusiv mers la vrajitoare. Iar mai tarziu s-a declansat infernul. Tu esti sigura ca-l cunosti suficient? Daca te-a parasit (pentru prima iubita- ca si asta e important!), la ce te astepti de la el? Ia totul ca pe un episod frumos din viata ta, sau ca pe un vaccin. Intelege ca NU EL ESTE ALESUL TAU! Roaga-te Sf. Nicolaie, dar nu pentru acest baiat, ci pentru acela care-ti este harazit, si cu care sa te potrivesti si sa te intelegi, la bine si la greu. Casatoria nu poate fi luata unilateral... Daca el nu te iubeste (suficient) nu te mai crampona de aceasta relatie, oricat te-ar durea. Si-apoi... a fost o relatie scurta. Nu trebuie sa te aprinzi chiar asa rau, fiindca esecul este cu atat mai mare. Eu am ramas in relatii superbe cu prima mea iubita, desi ne-am despartit dupa 7 ani de prietenie, timp in care nu ne-am certat niciodata! Acum fiecare dintre noi are familia lui... Ea e... preoteasa... Ei ii datorez mult din schimbarile care-au avut loc in viata mea, dar cu mult mai tarziu dupa ce ne-am despartit... Pe-atunci nu intelegeam eu multe!...

Deci, linisteste-te pentru un timp si ia-o de la capat! Iti urez succes si ganduri limpezi!