"Parintele Arsenie Boca spunea ca, de fapt chinurile iadului nu sunt altceva decat lucrarea patimilor in suflet, patimi care, dupa moarte, nemaiavand trupul la dispozitie pentru a fi satisfacute, se manifesta ca un foc care se inteteste din ce in ce mai mult. Sau cum spunea fericitul Augustin, "cine nu-si induhovniceste trupul, isi va incarna si sufletul". "
Aceste afirmatii mi se par logice daca privim crestinismul din interior, insa daca e sa iesim din cercul crestinesc, si daca judecam cu mai multa logica insotita de iubire fara margini ajungem la o total alta concluzie: in primul rand dispare frica (pt. propria viata), disperarea, luandu-le locul linistea si increderea ca D-zeul care reprezinta dragostea absoluta iti va da n-spe mii de sanse pentru a atinge fericirea. Asta inseamna dupa logica - dragostea absoluta. Pe cand dupa crestinism dragoste absoluta inseamna numai pana mori(limitata); apoi se va da doar celor ajunsi in rai, cei din iad suferind etern consecinta "alegerii" lor (nemaiavand posibilitatea unei noi alegeri). Apare apoi in explicarea raiului si a iadului notiunea de liber arbitru,...cum ca paradoxal iadul exista tocmai datorita iubirii lui Dumnezeu, fiindca nu ne obliga la comuniune cu El, asa ca noi avem posibilitatea de a alege............iadul? Daca e sa mergem pana acolo apoi nici liberul arbitru nu mai e liber arbitru fiindca toate cele 6 miliarde de oameni de pe fata planetei alearga dupa FERICIRE. Asadar, omul a fost programat pentru fericire. Chiar si durerea excesiva la un moment dat e interpretata de creier ca si o placere.
Adica...in numele dragostei absolute, decat iad, mai bine moarte ca si in Vechiul Testament: adica lipsa a constiintei de sine.
Va astept cu noi raspunsuri.
|