[2io]

În prealabil postat de cozia

Zio,
n-ai putea sa ne faci un rezumat, o idee principala ceva care tine de subiect ca ne distrugi ochii:D

Încerc, dar sigur voi omite multe aspecte (că l-am citit pe îndelete demult si nu stiu cum să exprim ceea ce a rămas în suflet - si stiu că asta vreti să vă spun)...

Avraam a trimis o slugă să caute sotie pentru fiul lui, Isaac. Această slugă si-a luat ca criteriu de alegere următoarea:

"Iatã, am stat - zice - la izvorul de apã, iar fiicele celor care locuiesc în oras ies sã scoatã apã si sã fie [sotie lui Isaac] fecioara cãreia eu îi voi zice: Pleacã-ti gãleata ta ca sã beau, iar ea îmi va rãspunde: Bea si tu si le voi adapã si pe cãmilele tale, panã se vor sãtura. Pe aceasta ai pregãtit-o copilului Tãu Isaac si întru aceasta voi cunoaste cã ai fãcut milã cu domnul meu Avraam."

Nu a zis: "Dacã vãd pe vreo fatã cãlare pe catâr, sau purtatã în car, sau înconjuratã de ceatã de eunuci, sau având multi slujitori, sau frumoasã ori strãlucitã la chipul trupului, pe aceasta ai pregãtit-o fiului Tãu"

cãci nu m-a trimis sã mã uit la bogãtie, nici la strãlucirea neamului, ci sã caut nobletea sufletului. Adesea multe dintre cele ce poartã gãleti au virtute desãvârsitã, iar altele, sezând în casã, sunt mai rele si mai de defãimat decât toate. ... Cãci iubirea de strãini este mare semn si este dovada deplinã [cã e virtuoasã].

Ceea ce spune sluga aceasta înseamnã, chiar dacã nu foloseste aceste cuvinte: Eu caut acea fecioarã care este atât de iubitoare de strãini încât le oferã toatã slujirea de care este în stare. Si nu oricum caut acest lucru, ci fiindcã sunt dintr-o astfel de casã în care înfloresc mai cu seamã faptele bune ale iubirii de strãini. Acest lucru îl caut mai înainte de toate: sã iau pentru stãpânii mei pe una ca acelasi fel de vietuire. In casa aceea voi intra, care este deschisã strãinilor, în care sã nu fie rãzboi si lupte si bãrbatul punând înainte ceea ce are, urmând tatãlui sãu, îi primeste pe strãini. Iar fata sã fie scumpã la vorbã si sã nu se tinã pe sus nici sã se împotriveascã, lucru care adesea se întâmplã în multe case. Si din aceasta vreau sã stiu deja dacã este iubitoare de strãini. Cãci de aici, [din iubirea de strãini], ne vin toate bunãtãtile.

Acum dar, si tu, fiindcã urmeazã sã-ti iei nevastã, nu fugi la ajutor omenesc, nici cãtre femei ce se îmbogãteasc din averi strãine si care cautã numai una: cum sã dobândeascã vreun câstig. Ci aleargã la Dumnezeu. Nu te rusina ca El sã-ti fie alegãtor al miresei. El însusi a fãgãduit si a zis: "Cãutati mai întâi împãrãtia Cerurilor si toate celelalte vi se vor aduga vouã" (Mt 6, 33). Si nu zi: "Cum pot sã vãd pe Dumnezeu si cum poate El sã-mi rãspundã cu vocea si sã grãiascã cu mine la arãtare, încât eu, mergând la El, sã-L rog aceasta?" Acestea sunt vorbe ale unui suflet necredincios. Cãci si fãrã sã-ti strige în gura mare, pe toate câte vrea le poate rândui Dumnezeu.

"Cãci mai înainte de a sfârsi el a grãi - zice - a iesit Rebecca, fiica lui Batuel, fiul Milcãi, purtând o gãleatã pe umeri. Iar fecioara era oachesã la chip nevoie mare si era fecioarã si bãrbat nu a cunoscut-o" (Facere 24, 15-16)

Cãci nici frumusetea nu este pricinã pentru desfrâu si lipsa ei nu este defel pricinã a întregii întelepciuni. Cãci multe sunt strãlucite dupã înfãtisarea trupului, dar strãlucesc mai mult prin întreaga întelepciune. Si iarãsi altele sunt urâte si slute, dar mai urâte se fac cu sufletul, întinându-se cu mii de desfrânãri. Cãci nu firea trupului, ci libera voie [Tcpoatpeaiq] a sufletului este pricina uneia sau alteia.

Cãci zicând: "era fecioarã", a adãugat: "era fecioarã si bãrbat nu a cunoscut-o pe ea". Fiindcã multe dintre fecioare îsi pãzesc trupul nestricat, dar îsi umplu sufletul de multã destrãbãlare; fiind machiate, atrag de pretutindeni mii de amorezi si întraripeazã [spre ele] ochii celor mai tineri si le sunt acelora piedicã si groapã de pierzanie. Dar Moise aratã cã aceasta nu era asa, ci fecioarã era din amândouã punctele de vedere: si cu trupul si cu sufletul.

Nici din pricina întregii întelepciuni nu a stirbit iubirea de strãini, nici din pricina iubirii de strãini nu s-a lipsit de lauda întregii întelepciuni, ci a dat dovadã de fiecare virtute întreagã: prin faptul cã nu a deschis discutia arãtând întreaga ei întelepciune, iar prin aceea cã a oferit ajutor, dupã ce i-a fost cerut, iubirea negrãitã de strãini

Iar aceea nu numai cã i-a plecat aceluia gãleata, ci si cãmilele toate le-a adãpat, chinuindu-se atât de mult si plinind iubirea de strãini cu multã bunãtate prin osteneala trupului. Cãci nu numai faptul cã a fãcut, ci faptul cã a fãcut cu dispozitie râvnitoare aratã virtutea ei.

asa si ea nu a zis: "cine esti?" si "de unde?" si "ce cauti aici?", ci a împlinit cu îmbelsugare iubirea de strãini si a lãsat deoparte toate cele de prisos.


După mine copiam tot... dar am făcut-o deja anterior... sper să fie destul de scurt :) si eu am citit textul tot în câteva luni, ca să înteleg ceva.

Dumnezeu să ne lumineze !
Ionut