[colaps]

În prealabil postat de costel

Ca sa schimbam in bine lumea in care traim, trebuie sa avem simtul si sensul vietii. Este adevarat ca viata noastra cuprinde uratul, ura, ... dar asta nu inseamna ca trebuie sa le cultivam. Nu, trebuie sa le omoram. Si pe masura ce reusim sa le zdrobim cat mai mult, pe atat de mult va prinde alt chip societatea in care traim. Sau mai bine zis, se va lumina. Momentan, lumea de azi este asemeni unei picturi vechi, dar afumata. Nu este lipsita de chip, dar e atat de intunecat, incat pare ca nu-l mai are.

Iar pe aceasta pictura afumata mai apar din cand in cand fire de praf deschise la culoare (care suntem noi), cu stradanile noastre de a ne curati de intinaciune, insa in incercarile noastre s-ar putea ca celelalte fire de praf sa ne numeasca ciudati, caci intr-o societate care a ridicata la rang de normalitate mizeria din ea, orice efort de a reveni la statutul de dinainte nu va fi privit cu ochi buni, ci va fi sugrumat chiar de cei pe care vrem sa-i indreptam.

Lumea traieste foarte comfortabil in pacat caci pacatul e dulce la gust, dar amar la judecata. Greu o mai trezesti caci adevarul doare. Este foarte dureros pentru un om obisnuit cu desfranarea sa scape de ea, atat de mult incat cauta cu tot dinadinsul argumente care sa-l absolve.