Citat:
În prealabil postat de Daniel777
Cel ce sa impartaseste des sa nu judece pe cei ce se impartasesc rar.Fiecare sa mearga pe calea care crede ca e cea mai buna,insa sa nu se mandreasca si sa nu judece.Impartasania deasa nu ne mantuieste in mod automat.In continuare trebuie sa cautam sa cultivam virtutile,sa pazim poruncile,iar impartasania sa vina ca o incununare a eforturilor noastre si ajutor pentru eforturile si ispitele viitoare.Asa ca ,desi in mod ideal ar fi ca sa ne impartasim cat mai des,fiecare dupa cum poate la acel moment ,si atentie foarte mare ,cei care se impartasesc mai des sa nu se mandreasca,si sa fie in stare sa reziste la ispitele venite de la cel viclean.Doamne ajuta!
|
Daniel,
Nu stiu daca ma crezi sau nu, dar nu ma mandresc si nici nu judec. In schimb, ma simt dator sa marturisesc in public ceea ce fac tocmai ca exemplu pentru cei care nu fac. Este riscant, intr-adevar, dar uite ca imi pun in pericol sufletul pentru ca sper sa iasa totusi ceva bun din marturia mea. Si nu judec, ci critic. Daca cineva vede ca fratii lui gresesc, sunt obligati sa ii atentioneze, altfel se fac partasi la greselile lor. Deci, tu intelegi ce vrei din postarile mele; daca nu vrei sa urmezi sfatul, macar sa te puna pe ganduri.
Impartasania nu reprezinta un premiu pentru buna purtare, nu este o incununare a virtutilor. Nimeni nu este vrednic pentru a primi Painea Vietii, insa Hristos ne ofera aceasta Taina pentru cresterea noastra duhovniceasca. Bineinteles ca trebuie sa ducem o viata crestineasca, evident. Spune-mi, tu cand mergi totusi sa te impartasesti, te consideri vrednic de asta in acel moment? Te consideri virtuos, ai ajuns atunci la nepatimire si la desavarsire? Ma indoiesc. Deci, apropie-te la indemnul preotului cu frica si cu cutremur pentru sanatatea sufletului si a trupului si spre viata de veci.