Citat:
În prealabil postat de NEYRA 383
BUNA,draga mea sora intru Hristos, da stiu ca este greu
|
Multumesc, dragă Neyra.
Uite că, cu pastile sau fără pastile, „el” îsi face treaba si mă trezeste... În functie de cum adorm - mai usor sau mai adânc - văd că mă miscă de umăr, de picior, ca de obicei si reuseste să mă trezească. E foarte „delicat”. Cum spuneam la început, nu mai îmi trimite sperieturi (nu povestesc eu, câte chestii am avut...), dar e foarte „harnic” cu stilul ăsta nou de tracasare. Uite-asa, usurel, cum adormi un pic, cum te trezeste.
Sincer, nu stiu ce să mai fac.
E adevărat că m-am culcat foarte târziu, ultimele două nopti. Dar târziu m-am culcat si week-end-ul trecut (am fost într-o deplasare si conjunctura a fost de asa manieră încât m-am culcat foarte târziu) - si, după 2-3 zgâltâieli, m-a lăsat în pace.
Apoi, când mai „prind” un somn cât de cât normal, stau la calculator si parcă recuperez toate lucrurile, comunic cu lumea, lucrez, privesc, ascult, scriu. Si trec orele si zic, lasă, mă culc când mă culc, nu mai fac. Într-un cuvânt, ritmul meu e dat peste cap.
Durează din martie. Deci, eu vreau să termin cu chestia asta.
Uneori am senzatia că parcă e totul o bătaie de joc. Nu am nici un spor, nu avansez deloc, nu ajung nicăieri. Stau si îndur. Fără dramatisme ieftine, privind la rece, chiar nu stiu cât o să mai rezist.
Singura solutie pe care o văd e să plec din lume, să nu mai stau aici, pentru că pur si simplu nu îmi pot duce viata normal, nu pot munci, în conditiile astea. Cel putin, dacă mă retrag undeva (sper că se întelege unde, că nu mai vreau să-mi fac planuri în gura mare), acolo cel putin stiu că numai de rugăciune si de biserică am să mă tin, că asta e menirea oamenilor care trăiesc acolo.
Altceva nu văd.
Îmi pare foarte, foarte rău si nu sunt pregătită pentru asa ceva, însă aici nu pot rămâne, în conditiile astea, nu-mi pot câstiga pâinea normal. Degeaba mai stau.
Nu stiu unde mă împinge Dumnezeu si ce a avut El în vedere când a încercat să-mi întoarcă acest incident nefericit în ceva util pentru soarta mea. Habar nu am. Credintă am, am venit la ea si am mai spus de multe ori aici că mi se pare lucrul cel mai minunat. Însă în afară de asta, văd că stagnez.
Chiar devin din ce în ce mai convinsă că orice as face - luat după preoti bine-intentionati care-mi spun să nu-mi pierd nădejdea si alte lucruri asemenea etc, mers la masluri/molifte, dat pomelnice, sau luat după medici - luat medicamente etc - nu rezolv nimic.
În momentul ăsta nu sunt disperată, cred în Dumnezeu, dar practic, nu văd nici o iesire din impasul în care sunt. E ora 3:20 dimineata. Iată.
Chiar nu stiu ce să fac, în afară de varianta pe care am mentionat-o si care mi se pare singura posibilă.
Doamne-ajută.