[Catisma]

Nu am făcut misto de ea, am fost incredulă si mi-a fost teamă, n-am vrut să am nimic de-a face cu ea.

X nu vroia ajutor, vroia să mă atragă în negurile ei paranormale si în vocile pe care le auzea si fiintele pe care le vedea. Toate conversatiile cu ea, atâtea câte au fost, au fost înfricosătoare. Nu mai vorbiti de lucruri pe care nu le stiti, că n-ati avut de-a face cu astfel de persoane.

Era o persoană în afara bisericii, care se juca cu lucruri pe care nu le cunostea. Nici măcar nu vroia să aibă de-a face cu Biserica. De-asta am tot spus că m-am mirat că n-a recurs niciodată la ea, dar mă îndoiesc foarte tare că ar fi stat să mă asculte pe mine (nici nu m-as fi priceput eu ce să-i spun, la ora aceea). X nu a venit la mine pentru ajutor sau pentru dialog. X era pasionată de paranormal si foarte adânc „împlântată” în lumea asta a ei. Repet, toată experienta îmi inspira o teamă foarte profundă si nu stiu dacă îsi dă seama cineva cum e să fii în situatia asta, dar reactia mea a fost să o evit. Pe astfel de oameni nu eu pot să-i ajut, ci numai Biserica, si numai dacă sunt deschisi spre asa ceva.

Eu nu văd demoni si nu vorbesc cu ei. Si chiar dacă as vedea, n-as încerca să atrag pe nimeni în chestiile astea. Era o persoană rătăcită. Chiar nu se întelege lucrul ăsta? Să vă ferească Dumnezeu să întâlniti o astfel de persoană, care, cine stie, să se mai si „răzbune”. Da, am ajuns în situatia în care problemele mele seamănă cu ale ei... De bine ce vroia „ajutor”, nu?... Dacă mergem pe logica asta.

Dacă vrei să o ajuti, n-ai decât să o cauti, desi nu-i mai stiu numele de familie, dar bănuiesc că as putea încerca să-l găsesc. Dar nu te-as sfătui. Părintele Argatu recomandă nici să nu te mai gândesti la persoana care ti-a făcut vrăji; să o lasi în plata lui Dumnezeu, pentru că păcatul ei e foarte mare si e riscant să te rogi pentru vrăjitori. Trebuie să o ierti, în nici un caz să o blestemi sau să îi doresti si tu răul si să încerci să nu te mai gândesti la ea... Atât.