[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Deci carevasăzică, tu, golanul, ai ce ai cu Ecaterina? păi ai cam greşit topicul, aici se discutau alte lucruri, mai serioase. Şi nu e nici o Caterina pe-aici, oricât ai scormoni.

În prealabil postat de AngelicaKroner

Cu alte cuvinte: "Foaie verde, lobodă, bagă roaba-n beci!"

Dar uite că este o anume Caterinca pe aici, și eu care credeam că voi vreți ca să vă asemănați cu sfânta Ecaterina...

Și ai dreptate, nu există pe aici nici o Ecaterina care să ajungă ea sfântă, ci doar foi „verzi” de... slobodă fără S ci măzgăleli ale unor copii răi care pun cornițe “...” și răhăței turcești Ș, căci și-a băgat tăticul și mămica lor roaba în beci, în cramă, fiindcă au văzut ei prea mult filme cu ispisici aristocrate însetate de păcate... că doar pe toate canalele masmedia e vorba de tot felul de ispisisici tărcate și aristocrate care știu kaarate și toroie toată ziua cu satisfacție... și stai și te întrebi de unde știu ele să toroie?

Păi era un bătrân, ca un bunic cu barbă de un cot, barbă sură, tărcată cum ar veni, și mergea pe o potecă și avea un coș mare pe spate, găurit, plin cu nisisip aurifer, un fel de nisip galben amestecat cu gem de mure, așa ca o peltea, o zeamă, că se topea pelteaua de mur-mure la soare și îți dai seama ce se întâmpla. Nisipul acela curgea peste tot și uneori făcea gogoloaie ce semănau leit cu bătrânul și curgeau gogolașele din coș, alea mai mici, dar uneori se înfundau din găurile de la coș cu câte un gogoloi din ăla mai mare, care, firește, semăna perfect cu bătrânul, era leit. Și decum se înfundau găurile, cum se făcea că credea bătrânul că nu mai e murdar pe călcâie... Dar era numai o impresie, din pricina că el nu mai simțea seara când ajungea acasă și se odihnea, nu mai simțea limbuțele mâțelor, ca hârtia de smirghel, pe călcâiele sale, cu care lingeau din pelteaua de mure de pe călcâiele lui... căci le plăcea și lor pelteaua că era foarte dulce... Alteori pelteaua amestecată cu nisisip din ăla fin fin de nici nu se simțea era din aia de „mere pere în panere ce se dă nu se mai cere”... ori era din aia de gâtui galbene... „galbenă gâtuie, dulce amăruie, lampă la fereastră, toată viața noastră.”

Așa și voi, vă țineți mereu cu ochii după ceea ce curge din coșul meu, al tău, al lui,... până-ntr-o zi cândcolo... nu mai e ce să... îți amintești... ce să mai.