[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de pacatoasa

Am si eu o nelamurire legat de taina spovedaniei ...Am citit in cartile cu parintele Cleopa ca atunci cand, te spovedesti trebuie sa spui pacatul asa cum l-ai facut...eu am inteles ca trebuie sa spun mai amplu nu doar am furat ci am furat mere(am dat doar un ex)...am auzit de la oameni ca nu trebuie sa spui asa cu amanuntul pt ca in unele cazuri poti sminti preotul...chiar am intrebat o maicuta duminica si mi a spus ca nu trebuie sa intru in amanunt trebuie sa spun am furat, am desfranat etc....pentru ca preotul nu te are numai pe tine...sunt si alti oameni pe care ii asteapta...

Va rog, frumos sa mi spuneti si mie cum e bine...

Ca regulă generală, condiţiile din partea penitentului pentru ca o spovadă să fie bună (=validă) sunt:
- conştientizarea păcatului prin examen de conştiinţă (=cercetarea cugetului).
- căinţa. Prin "căinţă" se înţelege nu numai părerea de rău faţă de păcatul săvârşit, ci şi hotărârea de a nu mai păcătui. (aceasta este o eroare frecventă! Spovada NU este validă dacă penitentul nu a luat, la momentul spovezii, hotărârea de a nu mai repeta cel puţin acele păcate).
- trebuie spuse păcatele atât în specie, cât şi în număr. (De exemplu: "am furat de 5 ori" şi nu doar "am furat"). În cazul în care numărul nu este cunoscut, ceea ce se întâmplă des în cazul viciilor (împietrirea în păcat), se va spune "de numeroase ori" sau "de atâtea ori, că numai Domnul mai ştie".
-trebuie spuse TOATE păcatele de care ne amintim la momentul spovezii.

Până unde mergem cu amănuntele ? Vom relata amănuntele care ar avea importanţă pentru calificarea păcatului ca specie sau gravitate şi numai pe acelea. Dar, vom răspunde întrebărilor preotului care ar cere lămuriri.
Exemple:
-vom spune "am înjurat de cele sfinte" şi nu doar "am înjurat", fiindcă înjurătura de cele sfinte este păcat grav, incompatibil cu mântuirea (şi cu împărtăşirea), pe când "simpla" înjurătură este păcat lesne iertător, pentru care căinţa bună este suficientă.
-vom spune "am furat mere" şi nu "am furat", deoarece materia furtului este importantă. Furtul unor mere ar putea să nu fie păcat grav.
-NU vom spune "mi-am înşelat nevasta făcând sex oral cu vecina Nuţa", fiindcă împrejurarea "cu cine mi-am înşelat nevasta" este irelevantă: din moment ce am înşelat-o, e păcat grav contra poruncii a şasea. Dimpotrivă, vom spune "am făcut sex oral cu nevasta", fiindcă "a face sex oral" poate să fie păcat sau să nu fie păcat dacă e făcut cu nevasta, pe când dacă e făcut cu vecina Nuţa este păcat întotdeauna.

Nu trebuie să uităm că mărturisim păcatele noastre şi NU ale altora. De exemplu, nu vom spune "mi-am înşelat nevasta cu vecina Nuţa, care şi ea îşi înşeală bărbatul adesea", fiindcă astfel nu o ajutăm deloc pe vecina Nuţa: nu putem spovedi şi păcatele ei.

Din respect faţă de timpul şi nervii preotului, precum şi a fraţilor şi surorilor care stau la coadă, nu vom mărturisi simplele ispite sau păcatele uşoare. Totuşi, dacă avem chiar şi cel mai mic dubiu asupra caracterului grav sau uşor al unui păcat, îl vom spovedi şi pe acela. Aceeaşi regulă se aplică dacă suntem mai la început în exerciţiul vieţii creştine.

Mai ales dacă nu ne-am spovedit de un timp mai îndelungat, să ne folosim de îndreptare de spovadă.
Este bine să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne amintească păcatele pentru o bună spovadă. La sfârşit, să Îi aducem rugăciune de mulţumită fiindcă ne-a iertat.

În sfârşit, trebuie să fim siguri că am înţeles care este canonul de pocăinţă şi să nu uităm să îl împlinim.