Citat:
În prealabil postat de idealist
Dupa 14 ani am fost din nou la manastirile si bisericile din aceste zone.
Mai intai am fost la Manastirea de maici si centrul pentru batrani infiintat de parintele Iustin.
Apoi am fost la Manastirea Petru Voda. Aici m-a binecuvantat un calugar. M-a uimit limbajul sau foarte modern. Apoi am cumparat ceva de la pangar. Calugarul de acolo era foarte rece si distant. Am aflat ca parintele Iustin era la Centru.
Apoi am fost la Sihastria. Aici am fost la catedrala, biserica si paraclis. Am fost la mormantul parintilor Cleopa si Balan. Am atins pamantul la parintele cleopa si am sarutat icoanele parintilor. Manastirea prin biserica doi, trei calugari.
Apoi am fost la Secu. Am cumparat de la pangar si am fost binecuvantat de un calugar ce parea voios. Calugarul de la pangar parea interiorizat.
Am fost apoi la Boroaia si am aprins o lumanare la moastele parintelui Argatu.
Apoi am fost la Manastirea Madarzac o manastire de maici.
In final cred ca nu-mi place muntele. Nu am mai simtit atmosfera de sfintenie de la manastiri ca alta data.
Mi-a lipsit intalnirea cu un parinte duhovnic care sa ma sfatuiasca si vazandu-ma sa-mi stie problemele.
|
Cum de ai fost la Sihastria si n-ai incercat sa vorbesti despre prob tale cu par. Ciprian Gradinaru, de acolo? Dansul este un astfel de parinte... dar poate ca nu ai avut tu pregatirea necesara, fiindca am observat ca si eu mai patzeam asemanator cu ce ai descris tu aici, dar cand mergeam pe-acolo fara sa ma rog si fara sa fi tinut post (ba, cateodata, chiar ma imbuibam, or pe drum, ori cand ajungeam acolo, nu faceam nici un efort de a ma abtzine! parca nici de rugaciune nu mai aveam chef, si mi se mai si parea ca majoritatea celor din jur nu ar fi avut credintza cum ar fi trebuit, ci numai eu - cand de fapt, era tocmai invers, dar incepeam eu sa vad distorsionat lucrurile, fara ca macar sa realizez - astea tot ispite se cheama ca sunt, desi poate nu ne dam seama, f. subtile). In schimb, cand mergeam rugandu-ma aproape continuu in gand si tinand post (cu f. putzina mancare, de ex. doar catziva covrigi din aceia tari, uscati sau vreun covrig impletit etc, si doar apa), lucrurile parca se desfasurau altfel (si le vedeam altfel, cum ar fi trebuit in mod normal, poate), imi era ceva mai bine, desi tot mai aveam unele ispite.
Ei, monahii, se roaga continuu, mintea lor este la rugaciune, de aceea probabil ca uneori ar putea parea distantzi si/sau interiorizati etc... Si poate ca si, din smerenie, evita sa intre in contact cu pelerinii fara a fi intrebati, sau asa, tam-nisam etc... Se si feresc de ispite, de vorbaria multa si desharta, preferand mai bine sa se roage neincetat cu mintea, au si ei ascultarile lor s.a.m.d.... In plus, iti dai seama, la cata lume vine pe la manastire (unii cu intentzii mai putin bune, uneori - de ex. hotzi, sau pers. care se ocupa cu ocultismul - am auzit ca se cazasera de cateva ori pe la unele man. niste vrajitoare care pozau in credincioase si se-apucasera de ghicit si descantat lume pe-acolo prin camerele de cazare, ispitind si smintind pe unele pers. etc), ei isi vad de treburile lor, caci asa ar fi mai bine si mai indicat... Iar daca tot ai fost prin zona Neamtzului, ar fi trebuit sa fi trecut si pe la man. Neamtz, unde se afla o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Sf. Prunc Hristos, macar sa te inchini (si sa treci pe sub icoana, daca se mai da voie, depinde si in ce moment al zilei treci etc - dar acum vreo cativa ani, cand am fost eu, se dadea voie). Tot la man. Neamtz se mai afla si moastele unui par. Sfant, necunoscut inca, moaste care au fost descoperite intr-un mormant din curtea manastirii si apoi deshumate si depuse intr-o racla, in bis., spre inchinare. La fel, si pe la bis. din imediata vecinatate cu man. Neamtz, Schitul Vovidenia, sau bis. Sf. Ioan Iacob Hozevitul unde se afla moastele Sfantului, aduse din Iordania (sau de prin partile acelea ale lumii), moaste care sunt putzin cam innegrite, din cauza ca au fost afectate de un incendiu, din care insa au scapat nevatamate, dar cu acele urme de niscaiva innegrire, drept marturie)... Sau si pe la schitul Sihla, cu pestera unde s-a nevoit Sf. Teodora (se afla ceva mai sus de man. Neamtz, dar tot prin zona respectiva). Sau si pe la man. Agapia si Varatec (tot prin zona, dar pe un alt drum de coborare dinspre schitul Sihla, unii dintre calugarii mai tineri de acolo ar fi stiut, probabil, sa te indrume, dar si o harta daca ai fi avut, ai fi putut gasi drumul fara prea mare greutate etc). s.a.m.d....