Imi pare ca ajungem doar sa discutam despre rugaciune si sa ramanem fara ea. Sa-mi fie cu iertare, dar imi este mai usor sa spun o rugaciune in gand langa ceilalti, decat in padure.
Oare cand vom intelege ca Dumnezeu nu tine seama de cat de mult spunem, ci de cum spunem? Pana si un simplu "te iubesc" spus din inima celui drag, valoreaza mult mai mult decat o declaratie de cateva minute in care inima nu este prezenta.
Ce ramane de facut? Sa spui din inima, inainte de culcare, cateva cuvinte in gand lui Dumnezeu.
|