In mod firesc, omul nu poate sa creada intr-un Dumnezeu pe care nu-L iubeste, precum nu poate iubi un Dumnezeu in care sa nu creada.
Dar pacatul a adus in lumea exceptia de la aceasta regula. Putem vorbi de iubire si credinta ca stari nedepline, aflate in curs de desavarsire. De aceea, putem observa o crestere, respectiv scadere, in iubire si credinta. Dar atat progresul cat si regresul au loc organic, adica le cuprinde pe amandoua.
|