[Doriana]

Cu ani in urma , un tanar din America si-a pierdut stapanirea de sine la jocul de carti , a scos pistolul si l-a impuscat pe adversarul sau. A fost arestat si condamnat la moarte. Dar deoarece a dus o viata cinstita pana atunci, multi prieteni si rude au intervenit pentru el.
La scurt timp l-a vizitat un domn in varsta. Dar cand a intrat in celula, detinutul a observat ca vizitatorul purta hainele unui preot . “Iesiti!” a fost reactia lui. “Nu vreau sa va vad. Au fost deja sapte preoti aici! Am avut suficienta religie acasa.”“Asteapta o clipa tinere”, spuse vizitatorul. “Am o veste buna pentru tine.” Desi vizitatorul a staruit , detinutul a refuzat sa-l asculte si i-a cerut sa paraseasca celula.
Cateva minute mai tarziu a venit gardianul la usa celulei. “Ei , prietene” , spuse acesta, “am vazut ca ai fost vizitat de guvernator.”-“Ce!? Vreti sa spuneti ca acel barbat, care arata ca un preot, a fost guvernatorul?”-“El a fost”, a raspuns gardianul, si avea gratierea ta in geanta lui; dar tu nu ai vrut sa-l asculti!”
Ne putem inchipui groaza tanarului. Dar era prea tarziu. Tanarul detinut a ramas inmarmurit in fata gardianului. “Dati-mi ceva de scris si hartie”, l-a rugat acesta pe gardian. Apoi s-a pus la masa si a scris o scrisoare de scuza catre guvernator.Guvernatorul a citit scrisoarea , a intors-o si a scris pe verso: “Acest caz nu mai prezinta interes.”
Cand s-a apropiat ziua in care urma sa fie executat, a fost intrebat daca mai are ceva de spus inainte de a muri. “Da”, a raspuns, “spuneti tuturor oamenilor de pretutindeni ca nu mor pentru fapta mea. Nu mor pentru omorul meu, pentru ca as fi putut trai. Spuneti-le tuturor ca mor, pentru ca am respins gratierea guvernatorului.” - caz real


Cam asa suntem si noi cu Dumnezeu. Nu murim neaparat pentru pacatele noastre, caci nu e om sa nu fi pacatuit, ci murim pentru ca refuzam sa primim iertarea si pe cei ce ne aduc vestea ei.