[Catisma]

E ora 04:53...

Repet, o noapte cu somn neîntrerupt ar fi un mare pas înainte. Nu o noapte gen respiro temporar, după care să fiu tracasată iarăsi.

În momentul în care o să am o noapte fără deranj de nici un fel, apoi o a doua la fel, o să fie un semn clar că lucrurile s-au urnit spre bine.

Până atunci, mă rog, plâng (e usor a spune „nu da importantă”, dar de râs, nu pot), iau pastile care n-au decât un efect temporar sau nici unul, si mă întreb cât mă mai tine Dumnezeu asa (cât mai pot să mă întreb).

Vă înteleg sincer pe cei care nu pricepeti fraza „eu dorm, dar mă scoală”, nemaitrecând niciodată prin asa ceva.

Încercati să nu dormiti deloc si nu veti reusi singuri. Vă trebuie o cauză independentă de vointa dvs., care să vă deranjeze în permanentă. Pentru că chiar si când sunteti terminati de oboseală si picati de somn, tot puteti fi atinsi si miscati. Nu vorbesc aici de insomnie. Puteti misca oricând o persoană moartă de somn, aflată în ultimul stadiu posibil de oboseală - nu are cum să vă oprească. Ea poate dormi, dar numai din cauza oboselii, pentru că organismul cedează, nu are cum, e singura reactie firească - prin toate miscările si atingerile pe care i le cauzati.

Am avut dimineti în care după o noapte de tracasări idioate (NU paralizie în somn, am trecut de mult de lucrurile alea), picam de somn, evident si mă întideam iarăsi în pat. În starea asta, adormeam (încă!) printre zgâltâieli si miscări de tot felul, într-o „nepăsare” a organismului de a mai reactiona. Esti atât de obosit, încât starea de trezire si de „zburat somnul” nu mai vine, după 24 de ore sau mai mult, de stat treaz. Si atunci, adormi cu zgâltâieli cu tot.

Într-un final, pleacă. Există o portiune în somnul ăsta de „disperare”, ca să zic asa, în care din cauza oboselii maxime, organismul are un somn profund, mai „gros”, după care, către sfârsit, el acumulând deja odihnă, începe să fie din nou sensibil la zgâltâieli si factori externi, si zgâltâielile pot reapărea. (Am avut deja câteva experiente de genul ăsta. Mă refer aici la somn de recuperare din timpul zilei, bineînteles.)

Cu alte cuvinte, esti mort de somn, te zgâltâie bine, dar adormi oricum asa, pentru că pur si simplu nu mai esti în stare să te trezesti, organismul nu mai reactionează; apoi dormi 5-6, ore să zicem, iar apoi când somnul devine mai „subtire”, iarăsi esti sensibil la miscări.

E ca mersul în tren. După o perioadă extrem de epuizantă, câti oameni nu dorm dusi, în tren, cu toate zgomotele si zgâltâielile trenului, sau în masini, sau în conditii în care în mod normal nu s-ar putea odihni. Pur si simplu „cad de somn”, cum spune vorba aia.

Sunt în stare să scriu toată polologhia asta pentru că sunt relativ ok - chiar dacă am avut încă o noapte de iad. Noaptea anterioară m-a lăsat în pace cam după ora 2:00 si am dormit până dimineată.

Acum, reiau calvarul. Va trebui să ies, nu cred că am timp să dorm dimineata asta. Repet figura pe care am mai făcut-o până acum, dacă pot: stat trează până în seara asta si apoi culcat normal (numai să fiu în stare, am multe lucruri / drumuri de făcut astăzi...).

* * *

Una peste alta, iar alunecăm în descrierea unor simptome si vorbim de copaci, ratând pădurea. Văd că multi citesc fragmentat si retin si trag concluzii ca atare.

Asa încât, ca un mic rând de încheiere... Nu există „paranormal”. Există Dumnezeu si toată zidirea Lui. „Paranormal” e doar un termen, printre atâtia altii. Prefer terminologia crestină.

____________________________________________
„Cum să simteati în raport cu medicii care vă tratau?” ”Îmi erau străini. Voiau să mă vindece de ceva care le era, de fapt, necunoscut.” E cea mai radicală definitie a medicinii din câte stiu. - Andrei Plesu