Citat:
Īn prealabil postat de Nico11
Am 22 de ani, am o relatie de 3 ani si jumatate si locuiesc cu prietenul meu cam de 8 luni de zile.la inceput totul a fost frumos dupa care totul a luat o alta intorsatura, certuri in fiecare zi, jigniri, gelozii, etc. avem planuri de casatorie doar ca... nu stiu daca e bine.imi pare atat de rau ca am facut acest pas de a ma muta cu el, ma simt atat de vinovata, plang din orice, sunt trista si nu-mi gasesc linistea.imi doresc enorm sa ma schimb, am inceput sa ma apropii mai mult de biserica, de Dumnezeu. Doar ca nu stiu ce sa fac cu prietenul meu, sa ne casatorim sau sa luam o pauza? va rog din suflet sa imi dati si mie un sfat!
|
Gresesti ca ceri sfatul pe forum. Indiferent ce raspuns ai primi nu trebuie sa fi multumita. Pentru ca numai tu stii ce se intampla. Nu uita ca ai niste parinti care odata au fost tineri si au iubit si dragostea de parinte este cea mai sincera si mai puternica si nimeni nu o poate inlocui. Ei te vor sfatui cel mai bine si nu orice strain si vor veni cu sfaturi potrivite tie caci ei te cunosc cel mai bine si iti doresc tot binele. Eu asa zic. "Cinsteste si iubeste pe parintii tai ca sa ti se lungeasca zilele !". Porunca a 5-a
Iar pana la urma in problemele acestea vei hotari singura.
Totusi relatiile extraconjugale nu au binecuvantare si sunt chiar uraciune in fata lui Dumnezeu (vezi si porunca a 7-a) si a lumii..
Sa nu facem nimic fara Dumnezeu !