Citat:
În prealabil postat de Pelerinul
Sunt perfect constient de subiectivismul situatiei tale si nu o preiau ca un sablon pentru altii, dar, de curiozitate, daca poti spune, cum ai trecut prin asta si ce ai facut?
|
Pai, mi-am intrebat duhovnicul si mi-a zis ca nu el nu stie ce sa fac... dar sa cer ajutor de la cine stie: Maicuta Domnului si Cuvioasei Parascheva... daca tot e aici langa mine. Si asa am facut. Le-am cerut mult mult sa imi spuna ce cale sa urmez... si mi-a spus... am ajuns la racla sfintei Parascheva cu iubitul meu (el nu merge de obicei, nu e prieten cu BIserica) si m-a luat de mana si mi-a zis ca nu ma lasa, ca intram asa in Biserica ca el trebuie sa ii spuna la Doamne si Sfintei ca ma iubeste. Si am simtit o liniste mare la gandul casatoriei, o pace adanca, asa... ca o rugaciune... peste cateva zile a venit si cererea si la un an si nunta.
Dar pana la nunta duhovnicul mi-a fost aproape de fiecare data, caci nu a fost deloc usor. De asta spuneam ca nu e usor sa lasi pacatul... mai ales cand iei decizia de unul singur... dar se poate... si Doamne iti sta alaturi si traieste cu tine si te ridica mereu si mereu. E atat de bun!!!! Nu incetez sa ma minunez de bunatatea Lui, de rabdarea Lui, de dragostea Lui! Totul e sa indraznesti sa gusti putin si viata capata un cu totul alt sens iar relatiile incep sa treaca prin rugaciune. Si singura tragedie devine despartirea de Doamne.
Slava Tie Doamne, ca ii auzi si pe cei din iadul cel mai adanc si ii scoti la lumina!