[Doriana]

De câte ori încep să cred că pot fi cineva,
Că lumea e făcută pentru mine , clipa să-mi trăiesc,
De-atâtea ori Tu mă atingi şi-n cercetarea Ta,
Îmi dai putere să-mi revin şi să mă umilesc.

De câte ori simt că nu pot înainta,
Şi-mi pare că nici paşi nu mai pot face , că-s olog,
De-atâtea ori Tu mă cuprinzi în mare mila Ta
Şi-mi dai putere să îngenunchez şi să mă rog.

De câte ori mă simt uitat şi viaţa-mi pare tristă,
Şi-un dor de cerul Tău albastru inima îmi frânge,
De-atâtea ori Tu îmi araţi că dragostea există
Şi îmi dai lacrimi şi putere să pot plânge.

De câte ori , nebun , eu Te trădez Isuse,
Păcătuiesc, şi-apoi îmi pare rău,
De-atâtea ori repari simţirile-mi distruse
Şi plin de dragoste , mă-mbraci în Harul Tău.

De câte ori simt că mă-ndepărtez de Tine
Şi că duşmanul mă atrage în capcana sa,
De-atâtea ori Tu cauţi şi găseşti în mine,
Credinţa şi puterea să te pot urma.

De câte ori aş vrea să Te privesc în faţă,
Să-mi pun capul pe pieptul Tău,să-Ţi mulţumesc,
De-atâtea ori, Cuvântul Tău îmi dă viaţă
Şi-mi dă putere-n aşteptare...să nădăjduiesc.


Stelian David