Citat:
Īn prealabil postat de Doriana
Trecand peste faptul ca ramane de vazut pe cine a anatemizat Sf Ap Pavel, problema majora nu este ce au in comun ortodocsii si adventistii, ci ce ai in comun tu si Hristos. Asta ar trebui sa-l framante pe orice crestin ravnitor. Apartenenta la o Biserica nu are nici o valoare daca nu e insotita de un caracter frumos si smerit , de calauzirea lui Hristos, de renuntare la sine si dragoste de oameni.
|
Bun, deci incepatorul acestui thread a pus asa problema, iar eu am raspuns la subiect. Apartenenta la Biserica are valoare si inca valoare suprema, atata timp cat se face asa cum trebuie. Lucrurile sunt foarte clare din punct de vedere eclesiologic: noi cu sectarii nu avem nimic in comun pentru ca ei nu sunt biserica, ci secte. Pe de alta parte, relatia noastra personala cu Dumnezeu depinde fundamental de faptul daca facem sau nu parte din Sfanta Biserica. Un "credincios" sectar nu Il poate cunoaste realmente pe Dumnezeu, tocmai datorita faptului ca este in afara lucrarii Duhului Sfant din Sfanta Biserica. Fiind in afara Sfintei Biserici este evident ca el nu beneficiaza si nici nu poate beneficia de oportunitatea de a Il cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu, si anume in Iisus Hristos prin Duhul Sfant. Pentru ca Hristos este Calea, Adevarul si Viata, iar Mantuitorul se face cunoscut oamenilor launtric, mistic doar in Duhul Sfant.
Pe de alta parte, in evanghelia dupa sfantul Ioan, Iisus spune foarte clar ca aceasta este viata vesnica sa Il cunoasca pe Tatal singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-a trimis. Ori atata timp cat Hristos se cunoaste cu adevarat in Euharistie, adica in unirea credinciosului deplina cu El fara confundare, si atata timp cat sectarii nu au Sfanta Euharistie, devine evident ca sectarii nu au cunoasterea adevarata si deplina a Mantuitorului si nici nu o pot avea, pentru ca singuri s-au exclus de la masa comuniunii si de la Biserica cea adevarata.
Pe de alta parte, credinta fara comuniune este o credinta searbada, care risca foarte usor sa se usuce si sa moara, daca nu este hranita de adevarata hrana care este Trupul euharistic al Domnului, si daca nu este adapata de adevarat bautura care este Sangele euharistic al Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Aceasta impartasire de Domnul este cea care mentine permanent adevarata relatie a noastra cu Iisus Hristos, si prin El cu Insusi Tatal. Lipsa impartasirii cu Domnul cel inviat si inaltat la ceruri, a impartasirii reale, sacramentale risca sa duca la o credinta moarta, formala, rationala, pietista. Inca o data, adevarata credinta in Iisus Hristos are nevoie de aceasta impartasire, de aceasta unire cu El pentru ca noi sa ramanem permanent in vita care este Hristos, si pentru a fi mereu hraniti pentru viata vesnica, care este Domnul nostru.