[colaps]

În prealabil postat de OmuBun

Teama si mandria sunt doua dintre slabiciunile cu care diavolul lucreaza impotriva mantuirii si a apropierii omului de Imparatia Cerurilor. Mandria ne poate face sa ne inchinam cu evlavie exagerata ca sa aratam lumii cat de dedicati suntem lui Dumnezeu, sau dimpotriva sa ne rusinam fata de oameni daca suntem inafara bisericii, cand trebuie sa ne inchinam.
Teama, iarasi ne este transmisa pentru a ne detasa de ajutorul lui Dumnezeu si a ne limita la propria noastra neputinta ca si cum am fi singuri si nu cu Mantuitorul Hristos care salasluieste in fiecare dintre noi. Parintele Arsenie Boca era vazut deseori noaptea in inima padurii. Sfanta Teodora de la Sihlea a vietuit in padure atatia ani. Padurile noastre batrane sunt inpanzite de ostenitori intru Hristos despre care nu stiu decat duhovnicii lor. Si asa au fost mereu daca ascultam cu atentie ce ne povestesc sfintii nostri parinti. Poate si de aceea multi considera ca Romania este pamant sfant de unde se ridica spre Dumnezeu rugaciune curata si multa osteneala duhovniceasca.
Iata un text scurt dintr-unul mai amplu , unde putem afla mult mai multe legate de tema acestui topic. Sper sa va fie de folos celor care doresc sa cunoasca tainele credintiei, sau – de ce nu? – sa se desavarseasca pe sine.
Doamne-ajuta!
Adevăratule lucrător al rugăciunii mintii, dacă doresti să ajungi la măsura cea adevărată si înaltă a rugăciunii acesteia, ascultă cu atentie ceea ce vreau să-ti spun în continuare. Uneori, în timpul noptii, mergi singur în locuri neumblate, în locuri sălbatice, înfricosătoare, în astfel de locuri în care ai crede că este cuibul si locuinta demonilor. Dar înainte de a merge în astfel de locuri să te pregătesti pentru un astfel de drum si pentru un astfel de plan al tău.
(…) Mergând într-acolo, împotriva lor, însemnează-te iarăsi des cu semnul cinstitei si de viată făcătoarei cruci si ia aminte ca nu cumva să deschizi gura si să scoti vreun strigăt de frică, precum copiii, cerând ajutor cu glas tare. Ci, tinând gura închisă si spunând în taină si neîntrerupt, cu multă atentie "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă", o dată la fiecare respiratie a ta, mergi cu curaj si fără frică împotriva vrăjmasilor tăi, care, vâzând că te îndrepti astfel spre ei, vor încerca să-ti tulbure din nou cugetul cu nesfârsitele ispite ale gândurilor de tot felul. Si atât de tare te vor lupta, încât vei simti aievea, pe fată, războiul înfricosător. Pentru că acesti demoni ai fricii se năpustesc asupra ta ca niste tauri sălbatici si ca niste bivoli înfricosători, ca si când te-ar împunge cu coarnele din toate părtile si te-ar călca în picioare.

Foarte frumoasa acea carte. M-am apucat si eu sa citesc din ea. Imi aduce aminte de Pelerinul Rus.