La Icoana Ta
La Icoana Ta Prea Sfântă,
Sufletu-mi cu dor împlântă
Un mănunchi de sărutări
Pentru-a Tale îndurări.
Îți sărut piciorul Sfânt,
Ce-a sfințit acest pământ,
Ca într-a vieții cale,
Să merg pe urmele Tale.
Tivul hainei Ți-l sărut,
Eu, făptura cea de lut,
Ca slăvitul Tău veșmânt
Să-mi fie acoperământ.
Și la urmă îndrăznind,
Către mâna Ta mă-ntind
Ca Tu să mă duci de mână
Către Fiul Tău Stăpână!
Iar apoi, ca o pecete,
Buza mea pe îndelete
Se apleacă în tăcere
Pe fața Ta cu durere
Ca să-nvețe de la Tine,
Taina tăcerii depline…
Măiastră suferință
O Tu, Măiastră suferință,
Cu dor cuprinzi
Întreaga mea ființă.
În ea aprinzi
Lumini de cunoștință,
Mă-nveți întreg
Adâncul omenesc,
Mi-arăți sublimul
Cel Dumnezeiesc,
Mă-nveți să trag hotare firii
Și să-nțeleg întinderea … iubirii
Îmi luminezi cu flăcările Tale
Nemărginirea Lumii siderale.
Mă duci adânc, tot mai adânc,
În jos,
Mă urci pe culmi de bine
Și frumos.
Mă duci în voia Ta să mă strunești
Să mă înalți mereu și să mă crești
S-ajung pân’ la măsuri Dumnezeiesti,
Să-mi speli cu lacrimi ochii ne-ncetat
Ca vasul meu să fie-n veci curat.
În tălpi și-n mâini să-mi bați mereu piroane
Să-mi răstignești pornirile avare,
Cu biciul tău de joc să mă lovești
De tot ce-i lume să mă curățești,
Din harul Tău să-mi dai, mereu
Sa-mi dai
Blândețea, mila, dragostea din rai,
Pe Crucea ta măiastră suferință,
Să-nalți la Cer săraca mea ființă.
ZORICA LASCU — MAICA TEODOSIA
Informații
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|