Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Eu nu trăiesc cu adevărat credința:
-pentru că mă rușinez cu Isus
|
Sa nu ne rusinam de Hristos. Sa-L marturisim inaintea oamenilor cu bucurie.
Colegii de la lucru stiu ce "hobby" am. Prietenii si familia - la fel. Dar fara sa fac prozelitism. Nu demult m-am intalnit cu un fost coleg de facultate si am povestit vreo cateva ore. Printre altele, i-am zis in treacat ca frecventez biserica si ca incerc sa ma impartasesc saptamanal. Dupa cateva zile, mi-a zis ca a luat toata familia si a mers la Sihastria, unde s-au spovedit si impartasit cu totii. Omul fusese cu mai multi ani in urma credincios, insa viata il indepartase de biserica (la fel ca mine pana cum doi ani).
Va spun asta nu ca sa ma laud cu ceva - caci si lui i-am confirmat ca Dumnezeu le lucreaza pe toate, nu noi - ci v-o spun ca sa nu va rusinati in lumea noastra trista sa va marturisiti credinta simplu si clar inaintea oricui:
da domnule, merg la biserica saptamanal, ma rog Domnului Hristos, postesc, ma spovedesc, ma impartasesc, imi pasa de sufletul meu si de soarta lui vesnica, incerc sa fac cate ceva ca sa alin durerea lumii, imi pasa de mantuirea TA!
Doamne ajuta.