[mariamargareta]

225. Liderii pucioşi propovăduiesc sărăcia poporului român (II)

Jaful generalizat al ţării, practicat cu insolenţă de 20 de ani încoace, distrugerile nesăbuite şi risipa, incompetenţa guvernelor care s-au succedat unul după altul, iminenţa catastrofei financiare, toate acestea sunt cosmetizate dintr-un condei de către pucioşi, care le prezintă ca “certare de la Dumnezeu”, pe care românii trebuie s-o primească cu stoicism şi cu grumazul plecat în ţărână. Soluţia pe care ei o oferă românilor este supunerea necondiţionată sub un regim politic nou, “teocraţia pucioasă”, care promite că a venit vremea şi a doua venire a lui Hristos a avut loc deja la Pucioasa, după cum era scris în Scripturi:

“O, neam român, Eu voi birui omul şi voi fi biruitor! O, nu te teme de suferinţa ta cea de la lipsuri, ci teme-te de suferinţa cea care vine peste tine de la păcat, tată! Adună-te lângă cuvântul Meu şi vezi ce vrea el de la tine şi ascultă-l pe el, căci gura Mea grăieşte peste tine spre mântuirea ta şi nu spre răul tău! Primeşte de la Dumnezeu certarea cea pentru tine, şi nu ca de la om s-o primeşti, căci Eu nu vreau, tată, să cazi tu sub stăpânire la neamuri străine, care n-au alegerea ta, dar care ştiu de ea încă de la începutul tău cu Mine când Tatăl te-a dat Mie la naşterea Mea ca să fii a Mea la întoarcerea Mea spre sfârşit de timp, căci atunci când M-am înălţat la cer după patima Mea, cu care am plătit viaţa omului care vrea să aibă viaţă, îngerii au spus că iarăşi va să vin, şi acum împlinesc aşa, căci a venit vremea, şi toate arată că a venit, aşa cum este scris.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea naşterii sfintei Virginia” apărut la Pucioasa în data de 9 iunie 2010)

Poporul român nu trebuie să se mai revolte împotriva regimului actual (considerat a fi dacă nu bun, măcar acceptabil, căci oferă speranţa unei “tranziţii” către pucioşismul teocratic), ci să se înveţe cu sărăcia. Iar dacă nu va asculta de “Dumnezeul” Pucios şi nu va răbda toate câte vin peste el, va fi dat la o şi mai mare certare:

“Eu te îndemn spre linişte, neam român, şi spre răbdare, tată. Învaţă-te cu sărăcia şi cu puţinul din toate, aşa cum Îi place lui Dumnezeu să trăieşti, căci viaţa cea plină de plăceri te smulge de sub ocrotirea Mea şi te dă slugă la alt stăpân, stăpânitorul întunericului acestui veac, care are ca hrană duhul lumii. Eu, Domnul, te dau spre certare dacă nu dai să asculţi povaţa Mea cea de viaţă, şi te voi spăla frumos, căci ţie îţi trebuie cămăşuţă nouă, şi trebuie să te speli pentru ea. Eu, Domnul, îţi întăresc răbdarea şi te învăţ să înţelegi că toate câte vin peste tine sunt spre facerea ta cea de la Mine şi sunt spre curăţirea şi spre învierea ta apoi, şi bine îţi va fi ţie dacă vei asculta, dacă vei deschide Domnului când El bate să-I deschizi, o, ţara Mea cea de azi! Cine are urechi de auzit, să audă cu ele ceea ce Duhul grăieşte peste tine, o, neam român, iar celui ce aude, Eu îi voi da lui! Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea naşterii sfintei Virginia” apărut la Pucioasa în data de 9 iunie 2010)


Liderii pucioşi sunt prezentaţi ca fiind interfaţa dintre “Dumnezeul” Pucios şi poporul pucios, iar în această calitate ei sunt infailibili. Greşelile care eventual mai apar în poporul pucios le aparţin exclusiv supuşilor, cotaţi ca fiind “fii necrescuţi şi greşiţi”:

“O, poporul Meu, le-am spus celor ce-ţi dau de la Mine cuvântul Meu, că mic şi umilit să fii, înseamnă să crezi cum spune altul pentru tine sau despre tine cum eşti, şi nu cum spui tu sau ştii sau vezi, şi atunci eşti ceea ce vrea Dumnezeu, Care vine spre tine cum ştie El. Le spun celor necrescuţi, celor încă semeţi prin mintea şi prin duhul lor, le spun despre cei ce Îmi stau porţi între Mine şi poporul Meu ca să vin cuvânt la popor, şi le spun despre ei la toţi care vin spre lucrarea Mea ca să fie cu ea, că Eu, Domnul, nu greşesc prin ei, dar ei greşesc prin voi, o, fiilor necrescuţi, iar voi sunteţi greşiţi, şi iată câtă depărtare între Mine şi voi! Iar între Mine şi voi îi am pe ei, fiilor, ca să puteţi voi fi aproape sau departe de Mine cu cele din voi sau de la voi.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea naşterii sfintei Virginia” apărut la Pucioasa în data de 9 iunie 2010)

Liderii pucioşi ar trebui să dea ei primii exemplu de sărăcie de bunăvoie, înainte de a o propovădui altora. Să renunţe la telefoanele mobile, la care vorbesc cu orele. Să renunţe la maşini scumpe în favoarea căruţei sau a mersului pe jos care e mai sănătos. Să renunţe la privilegiul de a locui boiereşte, la separeu, legănându-şi lenea la “legănuţ”, ci să stea în chilii de rând, aşa cum stau şi supuşii lor. Să nu mai mănânce altă mâncare şi pe la alte mese decât mănâncă toată obştea. Să nu se mai bucure la bani nemunciţi, primiţi de-a moaca de la cei care fură de la alţii. Să pună şi ei osul la treabă, muncind cu mâinile lor ca apostolul Pavel, nu numai să dea “indicăţii” altora, ce şi cum să muncească. Să fie tuturor slugă, aşa cum spune Scriptura, şi nu şefi despoţi de care toţi supuşii tremură de li se leagă limba în gură.