[sophia]

Numai o observatie:

Nu stiu altii ce sunt, dar eu sunt om, fiinta omeneasca si de aceea am limite (omenesti).
Prin credinta in Dumnezeu nu ne pierdem fiinta umana cu tot ceea ce ii apartine, ci doar tindem spre un alt fel de persoana.
Nu stiu de ce cred unii ca ne putem schimba automat si prinde chip de sfinti, de ingeri.
Credinta nu inseamna, contrar ideilor unora, ca trebuie prin ea sa ajungem fiinte din ceruri, sau numai duhuri, fara trup.
Din toate discutiile de pe aici, lipseste, in numele credintei, componenta trupeasca. E ca si cum cereti credinciosului sa se desprinda de trup, la propriu, si sa ramana numai duh. Ca nici sufletul nu este bun in credinta (dupa unii). Nu trebuie sa ai suflet, sentimente. De ce oare?
Nici trup nu trebuie sa ai: oase, sange, dureri, boli, nimic. Totul este un pacat.

Eu una nu pot fi altceva decat om, cu trup, suflet si minte. Asa cum m-a facut Dumnezeu. Poate ca pe altii i-a facut altfel.

Din scrierile mele nu lipseste niciodata Dumnezeu. El este acolo mereu, chiar daca unii nu-l vad.
Faptul ca tindem spre Dumnezeu, cu suflet, cu rugaciune, ca facem anumite eforturi sa-i fim pe plac, nu ne face sa fim altceva decat oameni.
Eu asa gandesc. Mi se spune ca sunt...in toate felurile. Asa m-a facut Dumnezeu, si El stie asta, el ma judeca, el ma corecteaza, el ma pedepseste, etc.
Dar m-a facut om, cu un anumit trup. Si n-am cum sa schimb asta.
Unii poate ca reusesc sa "uite" ca au trup. Poate ca le merge o vreme, dar vine la toti si boala, si moarte si asta arata trupul.