Apropos de suflet = suflare de viata + tarana (adica suflet = om).
,,Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău…” (aici suflet = suflare de viata? parca era insusi omul)
"Iar el, răspunzând, a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. " Daca sufletul e insusi omul, ce rost mai are sa enumere si inima care face parte din om? Daca sufletul e suflare de viata, parca nu avea sentimente.
"Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;[...]" Daca sufletul = trup + suflare de viata, atunci cum sa ucizi trupul fara sa ucizi sufletul?
"[...] temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să-l piardă în gheena "
I-auziti! Si sufletul, si trupul. Doua elemente distincte.
"Îndrăznind deci totdeauna și știind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul, căci umblăm prin credință, nu prin vedere, avem încredere și voim mai bine să plecăm din trup și să petrecem la Domnul" Cine petrece in trup? Cine sa plece din trup la Domnul?
"Socotesc, dar, că este drept, cât sunt în acest cort, să vă țin treji, prin aducere aminte, fiindcă știu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos.[...]" Presupun ca atunci cand spune cort se refera la trup. Dar cum sa-l lepede? Poate sa iasa suflarea de viata din el, dar atunci n-ar mai face referire la "el" ca individ (eu sa lepad), caci doar am stabilit ca suflarea de viata este ceva impersonal (fara sentimente, fara constiinta), deci nu se cuvine vorbirea despre ea la persoana I. Asa cum nici daca as fi operat si mi-ar taia o parte din ficat, sa zicem, nu as vorbi: m-au scos din burta si m-au cusut la loc in pantecele altuia.
"Dar duhul din om și suflarea Celui Atotputernic dau priceperea. " Cum adica duhul din om si suflarea (de viata a) Celui Atotputernic? Nu erau acelasi lucru? Ce-o fi duhul din om? Caci e clar ca nu se refera la suflarea de viata din moment ce se afla amandoua intr-o enumeratie.
Mantuitorul, cat a fost mort, s-a dus sa binevesteasca mortilor si duhurilor tinute in inchisoare? Daca intr-adevar , morti fiind, nu am mai simti, auzi, gandi nimic, la ce bun sa binevesteasca ceva mortilor? Nu ar vorbi la pereti?
Referitor la
"Tot ceea ce mâna ta prinde să săvîrșească, fă cu hotărâre, căci în locuința morților in care te vei duce, nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici știință, nici înțelepciune", cel mai probabil ca acest verset se refera la viata traita pe pamant si mai ales la faptele facute cu trupul. Ce fapta mai poate face tarana in mormant? O data ce ai murit, trupul nu mai poate face nimic. Dar asta nu inseamna ca sufletul moare si el (si nu ma refer la suflarea de viata).
|