Cand se simtea mai bine,Valeriu vorbea frumos si cu insufletire,oprindu-se cu precadere la tema sa preferata:curatirea launtrica si unirea cu Hristos.Spunea:
,,Prin Botez am primit Harul curatitor,iar prin ungerea cu Sfantul Mir ne-am impodobit cu toate darurile Duhului Sfant dar acesta binecuvantata stare launtrica a ramas nelucratoare in noi,fiindca suntem crestini numai cu numele.Traim intr-o lume de confuzie,de libertinaj,de pacat.E o rusine sa fii credincios,e demodat sa fii moral.Omul botezat pt a se mantui trebuie sa traiasca in Duhul Sfant toata viata ori noi tocmai asta nu am izbutit.Am crezut,ne-am rugat,am pastrat credinta,am suferit dar pt a te uni cu Hristos este necesar sa te curatesti launtric prin spovedanie si sa te inoiesti prin Sfanta Impartasanie.Constient deci si cu toata staruinta sa te unesti cu Hristos,sa te faci purtator al sfinteniei Lui,a puterii Lui,al iubirii Lui,al luminii Lui,al nemuririi Lui.Trebuie sa infrunti pacatul pina la singe.Asa te nasti din nou.Nu exista cale de compromis.Este atat de minunata invatatura lui Hristos incat daca avem intelegerea ei avem cel mai puternic argument al existentei lui Dumnezeu.Am plans de durere si de fericire cand am avut acesta descoperire.Iar cei ce cred in El trebuie sa marturiseasca adevarul de constiinta chiar daca vor fi martirizati.

Intr-una din zile lui Valeriu i-a fost atat de rau incat credeam ca se va sfarsi.L-ar fi putut lasa sa moara dar nu era ,,umanitar".Umanitarismul este ipocrizia cruzimii,el puncteaza cu lozinci si vesminte frumoase campul otravit si jalnic al revolutiei.Medicul a facut raport ca sa fie transportat de urgenta pt operatie la spitalul din oras.Politrucul penitenciarului a venit la el si i-a spus:
-Viata ta este in mainile mele.Daca nu vei fi operat vei muri.
Valeriu i-a zimbit ingaduitor si i-a raspuns:
-Daca viata unui om depinde de alt om, grea raspundere are acel om.Iar daca toti oamenii ar sti ca viata lor depinde de Dumnezeu, atunci fiecare ar pretui viata semenului sau.
-Esti nebun,i-a zis politrucul,si l-a trimis sub paza sa faca operatia
Cand a revenit la sanatoriu l-a oprit iar:
-Hei,ai vazut moartea cu ochii!Vezi,am vrut sa-ti aratam ca viata ta este in mainile noastre.Poate te-ai razgandit si de acum vei lucra cu noi.Iti dam streptomicina.Vei primi si pachete de la familie.Si mai stii ce poate urma?...esti un om inteligent si poti sa ne fii de folos.Stim ca nu te preocupa politica,ci religia,dar nu este Patriarhul vostru cu toti popii lui de partea noastra?De ce nu treci si tu?Ai ce castiga.
-Va multumesc ca ati ingaduit sa fiu operat.De aici inainte mi-se vor prelungi chinurile.Cat despre restul,intre mine si dvs sta constiinta.Dumnezeu nu este de vanzare.Tranzactii de constiinta nu se pot face.Pentru libertatea mea sufleteasca iau decizia de a muri.Este bine sa se spuna raspicat adevarul si eu adevarul il slujesc.Nu sunt judecatorul altora ci sunt marturisitorul lui Dumnezeu.Nu exista zidire sub soare care sa dureze fara Dumnezeu.Dvs nu vreti sa-L primiti pe Hristos iar eu nu pot primi moartea sufleteasca.
-Ti-am spus ca esti nebun! a racnit politrucul.Voi face raport.Esti un incrancenat,un fascist,
un dusman al poporului,platit de banditii de americani.Avem noi ac de cojocul vostru!Esti bun numai de moarte.Du-te si mori cu Hristos al tau.Nu ne impiedecam nici de EL nici de unul ca tine!
-Pe mine ma puteti ucide acum,pe EL nu-L mai poate ucide nimeni si EL este piatra de poticnire a tuturor semetiilor.Intelegeti bine ca Hristos este singura putere care poate izbavi omenirea din suferinta si pacat.
-Lasa tu prostiile astea!Adevarul este de partea noastra!
-Adevarul este dragostea care se jertfeste pt cei saraci si prigoniti
-Ba tu stai cu moartea pe buza si imi tii mie predici mistice?!Ce,vrei sa ma convingi si pe mine?Ia vezi,ca te-ai intins prea mult.
Valeriu se trudea sa-l priveasca caci pleoapele ii erau grele.Se simtea stins trupeste dar o bucurie launtrica il facea sa vorbesca despre credinta,pt a ramine o marturie in veac.Se ruga in taina pentru acest nefericit om si pt ca Dumnezeu sa izbaveasca lumea de stapini ca el.

Politrucul era incurcat.A tras o tirada de injuraturi si apoi a ordonat sa-l duca pe Valeriu la locul lui.
-Ba..sa nu zici ca nu m-am purtat omeneste cu tine,a mai adaugat.Ti-am oferit viata da tu vrei moartea.Dracu sa mai inteleaga toate astea!
Asa s-au despartit.De atunci nu l-a mai deranjat niciodata dar cand venea in camera se uita lung la el.
O singura data a mai avut loc o discutie pe acesta tema cu un inspector.Acesta venise de la Bucuresti.S-a oprit la patul lui Valeriu si l-a intrebat:
-Cum te cheama detinut?
-Sa traiti domnule inspector,sunt detinutul Valeriu Gafencu,a raspuns el cu formula obligatorie.
-Aha!a exclamat politrucul privindu-l cenusiu.
-Domnule inspector va rugam sa ne acordati drepturile pe care le-au avut si detinutii comunisti aici.
-Noi nu vom repeta greselile trecutului, a raspuns sec inspectorul.Umanismul nostru nu se aplica reactionarilor.
-Domnule,a continuat Valeriu,aici suntem oameni bolnavi,neputinciosi,zilnic moare cate unul dintre noi si pe langa toatea acestea sunt supusi amenintarii cu tortura si teroarea.
-Cum intarznesti sa vorbesti astfel cu mine?!Nu pricepi ca nu vrem sa facem din voi eroi?Vom face din voi delatori iar din nevestele si surorile voastre prostituate.
Valeriu era adinc indurerat si a raspuns:
-Pacatele lumii acesteia trebuie ispasite.Noi ispasim aici multe pacate.Cu toii suntem insa in mainile lui Dumnezeu.
-Esti un bandit mistic!Aici vei muri!Sa nu crezi ca o sa scapi cu viata.Asa cum esti va trebui sa primesti reeducarea!
-Asa cum sunt este o binefacere,a raspuns Valeriu,caci nu voi rezista mult,sunt suficiente cateva lovituri ca sa ma doboare
-Du-te dracului!a urlat inspectorul.Vom avea grija sa mori incet,chinuit,pina ce vei renunta la Hristosul acela cu care vrei sa ne sperii.Pe El si pe tine,pe toti va uram,ba, si va vom distruge!Aici s-a terminat cu Hristos, si Cel mort si Cel inviat!Vom avea grija ca generatiile viitoare sa nu mai stie minciunile Lui si ale voastre!Noi ba suntem hristosul lumii acesteia.
-Dumnezeu sa va ierte domnule,a raspuns Valeriu

In vara anului 1951,pe linga boala grea de care suferea,face,culmea,si o apendicita acuta.La sanatoriu nu putea fi operat din lipsa de instrumentar si de material steril necesar unei interventii abdominale.Doamna doctor Danilescu a obtinut cu greu aprobarea sa fie transportat la spitalul din oras.Acolo chirurgul i-a facut rahianestezie si l-a operat.Sora care statea la capatiul lui a observat ca transpira mult dar a pus acestea pe seama bolii de plamini.La sfarsitul operatiei,cu un glas stins,i-a spus doctorului:
-Domnule doctor,m-ati operat pe viu.
Doctorul surprins il pune sa ridice un picior si cand vede ca poate face acestea si-a dat seama ca anestezia nu prinsese si ca il operase pe viu
-Bine domnule dar de ce nu ai spus?Iti faceam anestezie locala si nu te mai durea.Cum ai putut sa rabzi atata durere?!
Intamplarea i-a impresionat mult pe cei prezenti iar o sora i-a dat pe furis o batista avand lacrimi in ochi.La scurt timp dupa operatie a fost inghesuit intr-un carut pe 2 roti si hurducaind prin pietrele pavajului a fosr readus la sanatori.Drumul a fost groaznic.

A fost o vreme spre sfarist cand medicii si prietenii l-au sfatuit sa nu mai vorbesca dar el a spus:,,Nu-mi luati acesta bucurie caci pt a-L marturisi pe Hristos traiesc;si de traiesc prin mila Lui traiesc si fara a-mi exprima dragostea ce vi-o port nu ar mai avea rost sa traiesc.Nu va temeti deci!nu vreau sa ispitesc Izvorul Vietii ci vreau sa-L slujesc pina la capat.va multumesc pt grija dar va rog sa intelegeti ca nu pot sa fac altfel".

__________________

Cand murea cineva cadavrul era ridicat din sectie intr-o lada,care servea la transportul tuturor pina la groapa.Acolo erau aruncati fara cosciug in groapa-uneori-comuna.Pina la inhumare lada era asezata linga zidul exterior.Cei ce mureau in inchisoarea erau ingropati la marginea cimitirului din apropiere.Spre a impedica identificarea lor ulterioara,de obicei,
inainte de a fi sloboziti in groapa li-se zdrobea capul cu sapa.