Cred ca cei care isi cunosc destul de putin propria credinta si care inca nu stiu suficient modul in care lucreaza Dumnezeu si in afara Ortodoxiei ar fi bine sa se abtina de la a face comentarii pe astfel de subiecte.
Altfel spus, sa se pronunte cei care au vazut si au cunoscut ca iubirea lui Dumnezeu nu este un drept, nu este o propietate privata exclusiv ortodoxa. Caci doar intelegand iubirea lui Dumnezeu pentru intreaga lume si adevarul ca spatiu de manifestare a acestei iubiri, putem sa intelegem ce avem de facut.
In momentul in care credem ca intelegem adevarul, dar suntem in afara iubirii, nu facem decat sa ne amagim. Hristos a propovaduit Adevarul, insa niciodata in afara iubirii. A propovadui adevarul cu ura este echivalent cu a propovadui pe tatal minciunii, caci semnul nostru de recunoastere ca si crestini este iubirea in adevar.
Ma revolta toti cei care au terfelit iubirea crezand ca slujesc adevarul si cei care au terfelit adevarul crezand ca slujesc iubirii. Niciuna dintre situatii nu este corecta, ambele sunt erezii.
Exista o categorie de credinciosi ortodocsi de curand convertiti care sunt foarte vehementi la adresa altor confesiuni, neidentificand aici ca definirea lor se face in raport cu darul credintei care li s-a descoperit si nu prin sentimentele de ura impotriva celorlalti. Tot in aceasta categorie se inscriu si cei care, afland dreapta credinta, incep sa se mandreasca si sa se laude ca sunt cei mai buni si ca Dumnezeu lucreaza exclusiv in vietile lor.
Oare cum priveste Dumnezeu toate aceste situatii?
|