[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Anytza

doar nu cu ideea asta de incalzire globala si efect de sera pe care ne cam obliga sa o credem,

Unde am ajunge dacă nu ar avea şi ecologismul dogmele lui ?

daca opresti tv-ul d la buton si stingi beculetul ala mic, economisesti, si alte dastea mici care de fapt sunt importante.

Aţi calculat cam cât economiseşti astfel ? Aţi avut în vedere şi efectul de "punere în tensiune", în care, în primul moment, se consumă mai mult ?

Convingerea mea e că rolul major în defrişarea pădurilor nu îl au "consumatorii casnici", adică noi. Ci politicile guvernămintelor. Ca să exemplific cu activitatea mea (profesie liberală - medic): în fiecare lună consum KILOGRAME de hârtie ca să raportez activitatea mea diverselor autorităţi, care sunt în număr crescător de la an la an şi care îmi cer un număr crescător de rapoarte de la lună la lună. De când s-au inventat computerele, folosim atât raportarea în format electronic, cât şi pe suport de hârtie. Tot mai mulţi biţi şi tot mai multă hârtie. Ca mine sunt mulţi, încât cei care lucrează în "sectorul de stat" sunt înecaţi în propriile hârtii şi nu mai u loc în birouri de ele. Aşa se explică faptul că un organism parazit precum Casa de Asigurări de Sănătate, care avea un singur sediu în Bucureşti, în prezent are 5 sedii. Şi toate consumă, toate vor tot mai multe hârtii. Dacă pentru un anumit lucru era necesară o hârtie în urmă cu doar 10 ani, în prezent acelaşi lucru se face cu mai multe hârtii.

Iată, îmi amintesc de un lucru amuzant, deşi, în fond, dramatic. Mergeam într-un taxi prin Bucureşti pe la ora 11, în condiţii de aglomeraţie de neînchipuit. Ca să mai treacă vremea, am intrat în vorbă cu şoferul. Am întrebat, într-o doară, unde se duc toţi aceşti oameni, care erau de regulă câte unul î n fiecare maşină, şi a văror vârstă sugera că fac parte din "populaţia activă" la ora 11 din zi ? Răspunsul taximetristului m-a pus pe gânduri şi, iniţial, nu l-am luat în serios: "Domnule, cea mai mare parte din cei pe care îi vedeţi acum în maşini aleargă bezmetici prin oraş după câte o ştampilă". Mai târziu, m-am convins că taximetristul avea dreptate. Culmea era (dar am păstrat asta pentru mine şi nu i-am spus) că mă aflam în taxi cu un scop clar. Trebuia să ajung cât mai repede la Colegiul Medicilor. Ca să-mi pună o ştampilă. Pe o hârtie, bineînţeles, pe ce altceva ?