227. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Victor Roncea (II)
Fenomenul Zidaru aparține trecutului socio-cultural recent al României (Observația 4: Involuntar sau nu, aici se identifică “fenomenul Pucioasa” cu “fenomenul Zidaru”, căci cei doi soți artiști, M.Z. și V.Z., sunt încă văzuți ca “promotori” ai acestei facțiuni religioase ortodoxiste radicale). Anii ‘90 au fost marcați, printre alte schisme și confruntări, de erupția în spațiul public a unui tip de artă spiritualistă și totodată militantă, impregnată de un activism social fără precedent. Marian Zidaru, împreună cu Victoria Zidaru, erau promotorii acestui curent născut la confluența ideologiei unei facțiuni religioase ortodoxiste radicale, aceea a grupului monastic milenarist de la Pucioasa (Noul Ierusalim), suprapusă cu practica iconografică a unui misticism pătruns adînc în fibra artei autohtone. Din acest amalgam a rezultat un tip de artă religioasă produsă în tiraj de masă de un atelier coordonat de Marian Zidaru. (Observația 5: O mărturisire șocantă: în spatele lui M.Z., liderii pucioși au organizat șantierul unui consumism cultural fără precedent. Folosindu-se de cota de popularitate a lui M.Z., dar și de semnătura lui falsificată, pe care au diseminat-o într-un mod fraudulos, cu conotații penale, ei au aruncat pe piață mii de falsuri prezentate ca aretfacte “pseudo-zidărești”. Aceste falsuri erau de fapt ieșite din mâna unor sclavi anonimi ai liderilor pucioși, care alcătuiesc “Atelierul de creație și artă ortodoxă de la Pucioasa”, fiind menite să le satisfacă foamea tot mai nesățioasă de bani a liderilor) O artă explicit ancorată în social, în național și într-un bizar pragmatism (postmodernist) manifest în utilizarea celor mai noi tehnici artistice (video, computer).
Integrarea ulterioară a acestei viziuni în sistemul cultural actual, în care Marian Zidaru, retras treptat din proiectul inițial, (Observația 6: Involuntar sau nu, cei care au făcut această reclamă dezvăluie ceea ce puțini știu, și anume că că Zidaru “s-a retras treptat din proiectul inițial” adică s-a desprins de secta care îl ținuse captiv vreme de circa 20 de ani, folosindu-se de faima și de banii lui) execută lucrări pentru mari firme autohtone, dar și pentru piața externă, culminînd cu cooptarea sa în echipa ce reprezintă România la Bienala de Arhitectură de la Veneția din 2008, pune mai multe probleme, pe care Artele Marțiale nu le vor eluda: raportul dintre ortodoxism, românism, reînnoirea națională spiritual-religioasă și consumism cultural, tensiunile dintre proiectul social-politic și aspirațiile artistice, travestiurile tradiției în epoca exotismelor individuale, cu corolarul acestora, aspirația către și confuzia în fața unui “brand” de țară incomod.
La final de octombrie, Artele Marțiale ating puncte nevralgice ascunse ale mentalului colectiv.
Accesul publicului este liber”.
Adică un fel de societate culturală-multilateral-dezvoltată de spălat la creier (Observația 7: O revelație absolut pertinentă a lui V.R.: “spălarea creierelor” este o operație esențială în care excelează liderii pucioși, și pe care își fundamentează însăși perpetuarea speciei lor de șarlatani) care vrea totodată să atingă și punctul G al lui Patapievici…
Lăsând gluma deoparte, relatez pe scurt despre reuniunea sectară de ieri (urmează să revin aici cu un Raport detaliat asupra “fenomenului” “Noul Ierusalim”) (Observația 8: O promisiune încă neonorată, deci cu atât mai necesară): Marian Zugravu se consideră membru al generației “optzeciste”; recunoaște că prima dată a intrat într-o biserică (a precizat de mai multe ori “de stil vechi”) în 1987, când s-a și spovedit pentru prima oară, la un “popă stilist”. (Observația 9: Mult mai interesant era să ne fi spus când a intrat M.Z. ultima dată într-o biserică autentică, fie ea și de stil vechi. Să tot fie vreo 15-18 ani de atunci, dar era bine dacă ne dădea el cifra exactă) Pe parcursul prelegerii sale a criticat în termeni extrem de duri Biserica Ortodoxă Română, “oficială”, inclusiv folosirea calendarului nou, considerat “străin poporului român”. A mai lăudat “Mișcarea Noul Ierusalim” și a declarat că asistăm la “clasicizarea fenomenului Pucioasa”, (Observația 10: Deși s-a desprins treptat de pucioși, Zidaru rămâne infectat cu virusul pucioșesc de negare vehementă a bisericii în care a fost botezat pe când era prunc, ignorând cu seninătate continuitatea ei apostolică. Acum, desprins de tutela sufocantă a liderilor pucioși, M.Z. a ajuns ca el însuși să anunțe “clasicizarea fenomenului Pucioasa” – ceea ce de fapt este cronica voalată a unei morți anunțate a sectei) în timp ce pe un ecran se derulau imagini cu “operele” sale, precum si diverse filmulețe “artistice”, între care unele în care erau jucate tot felul de scenete cu el și soția lui, Victoria. Printre aceste imagini, harta României pe care erau suprapuse cuvinte ca “Cer”, “Cuvântul lui Dumnezeu”, “Pucioasa”. (Observația 11: Deși a ieșit de sub tutela liderilor pucioși, M.Z. încă mai păstrează un respect paralizant față de predicile ingenioase ale Mihaelei, intitulate generic “Cuvântul lui Dumnezeu”. Este ca un copil înghețat de frică atunci când vede varga cu care mama lui îl mai altoiește din când în când. “Cuvântul” este varga cu care și el a fost “altoit” de Mihaela de atâtea ori, și tocmai de aceea el a rămas cu respectul pavlovian cuvenit față de această făcătură meșteșugită, chiar dacă respectul lui față de purtătoarea de vergi s-a transformat de mult în cea mai substanțială scârbă)
|